Secul zilei Kurt Cobain, solistul trupei Nirvana, a dat ortul popii. Asta o stie toata lumea, mai ales ca s-a intamplat cu multa vreme in urma. Paradoxal, dar orice deces de vedeta trezeste la viata o intreaga industrie. Memoria mortului se vinde ca painea calda, se scot albume memoriale, tricouri, furouri, sepci, sacose, insigne, brichete, chibrituri si nasturi cu chipul raposatului pe ele: "luati, ca maine nu mai pupati!". Si lumea da buzna, e-n stare sa cumpere orice, e ultima sansa sa mai gasesti capace de WC pe care scrie "smells like teen spirit", prezervative "Lithium" cu autograf serigrafiat ori savarine cu freza explodata, dupa chipul si asemanarea solistului. Dupa ce seaca ugerul vacii sacre iar conturile istetilor se rotunjesc, se patratesc, se triunghiulesc, linistea coboara subit si nimeni nu mai stie nimic despre cel plecat: parca l-a inghitit pamantul! In realitate, el s-a ridicat la ceruri, dar cum din asta nu se mai pot stoarce bani, lumea ramane cu alta impresie: de ridicat s-o fi ridicat, dar unde-a ajuns? Hotarati sa investigam acest caz complicat, am facut sapaturi, am innodat telefoanele, am incins satelitii: nici urma de solist prin Nirvana. In cele din urma, amintindu-ne cum murise si fiind la curent cu zvonurile despre soarta celor care se sinucid, am zis, fara tragere de inima, sa-l cautam si in iad. Senzational, toata lumea stia despre cine vorbim. De cum calcase pe taramul cazanelor fara sfarsit, Cobain devenise vedeta: la urma urmei, nu se intampla prea des ca in tara pucioasei sa soseasca cineva din Nirvana. Asa ca solistul se invartise: cum iadul era plin de chitaristi, tobari, clapari, sunetisti si urechisti, incropi iute o trupa care aducea binisor cu Nirvana terestra. Sub dogoarea cazanelor si falsetele celor parliti, conducerea iadului se plictisea ingrozitor, asa ca inchise ochii la aceste zburdalnicii, ba chiar puse umarul sa