Stau in fata acestei carti facute din peticute: carte compilata si plagiata din sursele critice românesti si oferita cititorilor drept o mare si noua documentare proprie. (Este adevarat, doamna L.-L. imprumuta si de la ea insasi: am gasit multe pasaje de diferite dimensiuni pe care L.-L. si le-a mutat din volumul Filozofie si nationalism; paradoxul Noica in volumul Eliade, Cioran, Ionesco: L'oubli du fascisme, ceea ce, evident, este dreptul sau.) Si ma intreb care este noutatea cartii. Caci, in mod sigur, noutatea nu este nici de problematica, nici de documentare: problematica - e deschisa, in cultura româna, din 1990; documentarea - s-a vazut unde, cum si cat de exact si-o face (iar numai pentru faptul ca numeste "inedite" toate scrisorile si documentele care au fost publicate in revistele din România nu trebuie sa cadem in capcana, ci sa tragem concluzia ca habar n-are despre ce vorbeste). Iar la o asa documentare citim o interpretare pe masura. Prima eroare de interpretare, ce provine dintr-o evidenta nedocumentare, am mai pomenit-o, si ii priveste pe toti trei autorii luati in discutie. Si anume, d-na L.-L., atribuindu-le acestora o precocitate politica extraordinara, uneori anterioara debutului, sustine ca ei evolueaza de la bun inceput direct in spatiul politicului (chiar daca "nemilitant"). Deoarece am mai vorbit despre asta, nu mai insist. Vreau doar sa arat unde duce aceasta eroare: de pilda, in cazul lui Cioran, d-na L.-L. echivaleaza la un moment dat asa-numita de ea "phase prepolitique" (p. 37) cu faza scrierilor "prefascistes" (p. 72); e o echivalare sugestiva pentru teza mare a cartii, a unui fascism etern, de la nastere pana la moarte, pe care l-ar fi practicat, uneori fatis, alteori mascat, Cioran si Eliade.

In cazul lui Eliade, pentru care nu avea la indemana, ca pentru Cioran, unde o stabilisem eu, data precisa a convertirii la politi