Laurence DELABY
Samanii tungusi
Traducere din limba franceza de Liliana si Doru Burlacu, Editura Dacia, Colectia „Mundus imaginalis“, Cluj-Napoca,
2002, 224 p., f.p.
O frumos-ironica greseala de tipar, prezenta la pagina 184 a acestei carti, e si cea mai buna prezentare a contextului in care s-a scris despre samanism in secolul XX – incluzind si acest util panoptic tematic si bibliografic, acum accesibil si in romana. Mentionind un (singur) titlu al etnologului scandinav Ake Ohlmarks (Studien zum Problem des Schamanismus, Lund-Copenhaga, 1939), traducerea ne spune ca „el incearca sa demonstreze ca samanismul autentic e samanismul arctic, determinat de istoria arctica“. Ohlmarks insa, ca noi toti, inclusiv arcticii, nu prea stia istoria acelei zone, din care au supravietuit mult mai multe comportamente decit fapte, mult mai multe ritualuri decit documente (in sensul pozitiv-reductiv al documentului de cancelarie, al istoriei scrise etc.). Greseala e ca – si aici Ohlmarks s-a distins o vreme de ceilalti cercetatori europeni ai fenomenelor samanice – originalul spune, fara dubiu, ca samanismul „autentic“ ar fi determinat de „isteria arctica“ (sau meryak, menerik), adica de acea rara psihopatologie geografica care coreleaza (ca si la Czaplika, sau la Sirokogorov, sau la alti maestri) procesele halucinatorii, transele si extazul, dereglarea nervoasa, misticismul si intoxicarea.
E chiar punctul de pornire al lui Eliade, care a scris un lung studiu in Revue de l’Histoire des Religions, in primul fascicul pe 1946 (Dumézil era fericit ca are si el o contributie in acelasi „volum istoric“ care l-a motivat pe Eliade sa continue), si care a salvat definitiv titlul filogerman al lui Ohlmarks. (Eliade a scris, de altfel, si despre greselile de tipar.) Onest ca raport etnologic, asemenea atitor nume mari din epoca parintelui Schmid
