Sint multe temeiuri pentru care un tinar artist al tapiseriei se poate prevala de explicatii si scuze, cel mai important fiind costul exorbitant al materialelor. Totusi, dincolo de acest prag, ceea ce defineste sau trebuie sa defineasca stiinta tapiseriei unui absolvent este gradul asimilarii acelor secrete privind varietatea modalitatilor de expresie prin economia mijloacelor. Altfel, solutiile se situeaza in zona improvizatiei si a locului comun, categoric sortite esecului. Se pare ca absolventii clasei profesoarei Olga Birman au inteles ca percutanta optica a „scriiturii“ consta in diversitatea combinatorie a tehnicilor, si nu in convulsia vizuala a materialelor. Tapiserii murale, tesaturi ambientale, pinze imprimate sau obiecte textile, lucrarile expuse intrunesc, aproape toate, cele trei valente enuntate de Elsi Giauque, una dintre pionierele tapiseriei moderne: „Tesutul – spunea artista – trebuie sa fie un element ce divizeaza spatiul, un raport de dimensiune sau un mijloc de expresie autonoma“.

In acest context, instalatia Andreei Cornel – numita Joc sau lupta – este una dintre cele mai interesante. Realizata in tehnica mixta (materiale sintetice, lina, organza, saten), lucrarea se desfasoara intr-un raport de mari dimensiuni (2,80/1,80 m), conotind formal si cromatic o dubla sugestie: o lupta disperata, pe viata si pe moarte, pentru supravietuire intr-un spatiu limitat, sau o competitie sportiva (ciinii rosii de la Dinamo?), judecind dupa teren, marcaje si numerele de pe „tricourile“ combatantilor. De aici aparenta de haos, de bestiar, de lupta ancestrala cu arme primitive, punctata ironic si de cite un obiect sau instrument al civilizatiei (o crosa, o manusa, o minge), orice lucru fiind reconvertibil in arma in atmosfera tensionata a jocului-lupta. Alegorie sau metafora existentiala, instalatia sugereaza o lume supraincarcata, sufocata demograf