Referitor la orginea mitologica a zeitei Isis, traditia faraonica o considera ca fiind odorul zeului ctonian (al pamintului) Geb si, totodata, sora si sotia lui Osiris (acesta simboliza moartea si invierea periodice a vegetatiei, fertilitatea lumii, ideea de renastere permanenta, dar, mai ales, decesul, cu trecerea pe un alt tarim, cel al umbrelor, al carui stapinitor si judecator suprem este). Cuplul Osiris-Isis l-a procreat pe Horus (zeul ce vegheaza asupra vietii faraonilor si a familiilor acestora, denumit de greci Harpocrates). In arta ptolemeica se cunosc multe reprezentari cu Isis, alaptindu-si odrasla divina. Ea este infatisata pe un tron inalt, cu floarea de lotus pe crestet, hranindu-l la sin pe Horus prunc, tinut in brate (asa-numita personificare Isis lactans – „Isis care alapteaza“).

Impresionanta iubire conjugala a acestei zeite pentru Osiris, iubire plina de semnificatii cultice, constituia un exemplu la care mereu s-au facut referiri in Antichitate. Trupul sotului, ucis de catre vicleanul sau frate, Seth (intruchiparea Raului), a fost spintecat in mai multe bucati si aruncat prin toata tara Egiptului. Nefericita vaduva, plingindu-si amarnic suferinta cumplita, ajutata de cei sapte scorpioni, dupa indelungate cautari disperate, gaseste cadavrul mutilat al lui Osiris, il reconstituie (deci, efectueaza ritualul sacru al imbalsamarii), daruindu-i din nou suflul vietii vesnice, prin bataia aripilor (in arta veche faraonica Isis apare, deseori, sub infatisarea unui personaj feminin cu aripi larg deschise, asezat deasupra unei mumii).

Pe teritoriul de astazi al Romaniei, sapaturile arheologice au scos la iveala numeroase dedicatii isiace, fie epigrafice, fie artistice. Printre ele pot fi amintite sculpturile din Dobrogea (in special cele din „Tezaurul tomitan“, depistat cu ocazia edificarii garii centrale din Constanta), bustul, din marmur