- Editorial - nr. 142 / 23 Iulie, 2002 Pentru cei care nu il cunosc destul de bine, publicistul si istoricul Dumitru Vasi Soimosanu, denumit de criticul si istoricul literar Alex. Stefanescu "un Onassis al anecdotei", trece drept un personaj insolit. Il tin minte de mai bine de 35 de ani, de pe vremea in care batea tara pentru a parcurge cu pasul toate cimitirele Romaniei, in ideea finalizarii unui fel de neobisnuita istorie, o lucrare in mai multe volume. Lucrarea nu a vazut lumina tiparului, din cauza unor lucratori ai Securitatii care i-au confiscat si cenzurat manuscrisul in anul 1982. Ba, mai mult, o munca de 35 de ani, "Istoria cimitirelor", parea a fi pierduta definitiv. Tin minte, printre altele, doar un segment din insistentele demersuri postdecembriste ale autorului pe la diversi oameni politici influenti si institutii, pentru a fi ajutat sa dea de urma manuscrisului vastei "Istorii a cimitirelor din Romania". A ajuns si la Comisia pentru Cultura, Arte, Mijloace de Informare in Masa, a Camerei Deputatilor, fiind unul dintre cei care l-am sprijinit sa-si spuna pasul direct domnului acad. Gabriel Tepelea, presedintele comisiei. Fara nici un rezultat concret! Dovada ca, intr-adevar, nu vremurile sunt sub om, ci bietul om sub ele! I-am simtit atunci dezamagirea incercarilor ratate de a-si materializa o munca de-o viata. Ii citesc (si i-am prezentat, la Reghin) cartea "Umor automobilistic", a II-a carte dintr-o planuita "Antologie a umorului romanesc", "cea mai mare din intreaga lume", "de la Adenauer la Zaroni", care, in final, va cuprinde 35 de volume, "un record mondial" absolut in materie, cuprinzand 40.000 de anecdote, adunate in 60 de volume, in 25 de ani (depasind "recordul mondial" al bulgarului Stepan Alexandrov, de 18.000 doar!), realizare unica in Romania, si, inca o data, gandul ma duce la disponibilitatile si oportunitatile istoricului si publici