Bineinteles, atunci cand unii gazetari au vrut sa afle daca premierul se refera concret si la binecunoscutul "feudal" social-democrat de Gorj, Nicolae Mischie, premierul ne-a comunicat ca acesta nu are cum intra in discutie fiind, aflam, extrem de popular in judet.
Cu alte cuvinte, tehnica amenintarilor de opereta despre care am mai vorbit si cu alte prilejuri a fost din nou utilizata de liderii PSD, ca parte din exercitiul de comunicare cu care ne-am obisnuit deja.
Aproape ca un ritual, putin convingator de altfel, din moment ce ultimele cercetari sociologice indica nu numai faptul ca romanii considera in continuare coruptia drept cea mai grava problema a tarii, ci si ca 53 de procente dintre ei cred ca aceasta a crescut de cand actualul guvern a preluat puterea. Tipul acesta de retorica fioroasa, lipsita aproape total de efecte in plan concret, nu e deloc o noutate. La fel s-a intamplat si in cazul scandalului vilelor politistilor, la fel in cazul luptei impotriva coruptiei din justitie.
O dovada ca Adrian Nastase e doar un perfect om de sistem si nimic mai mult. In ciuda inteligentei sale indiscutabile, a viziunii de care e capabil, spre deosebire de majoritatea politicienilor romani, el ramane in chip definitoriu prizonierul sistemului care l-a propulsat in varf. De aceea, pe cat e de vehement si avantat premierul in declaratii, pe atat e de retinut in actiuni. Nici macar nu pare dispus sa incerce tatonari punctuale pentru a testa "limitele de suportabilitate" ale structurilor de putere din interiorul sistemului sau de partid.
Cum ar fi demiterea unui prefect sau excluderea din PSD a unor personaje, precum Mischie sau Oprisan. E in egala masura un semn rau pentru toti, pentru ca probeaza o data in plus forta feudelor de partid locale, dar si o aducere la realitate a celor care mai sperau la un moment dat ca Adrian Nastase ar avea dor
