in memoriam
Gellu Naum
1. îmbrac scurta albastră de la gellu
găsesc în buzunar o bancnotă mototolită
pe care sunt scrise cîteva litere
mă simt ca un pasager în tramvai
cu o durere bruscă în inimă
neştiind cui să mă adresez
fiindu-mi jenă şi ruşine
cu mîna stîngă amorţită
pielea încă vie la subsuoară
şi mirosul acut de viaţă din jur
pocnetul şi flama electrică din cabina
vatmanului
o dîră umedă în jurul buzelor mele
de parcă port masca altcuiva
iar dinţii dinţii
aleargă pe şinele unei spaime nesfîrşite
2. pun scurta albastră pe mine
cu o anume stîngăcie
ca atunci cînd îţi faci patul
într-o odaie străină
ca atunci cînd adormi
în rumoarea vocilor din tren
în haina aceasta pot pleca departe
simt în ea împăcarea copacilor
scorburoşi
care pot cădea în orice clipă
simt că nu-i pasă de nimic
în mijlocul străzii se opreşte pe roşu
parcă vrînd să se sinucidă
şi-i mîngîi încet reverele
pînă cînd îşi revine din criză
o, scurtă albastră
cu ce mă aleg purtîndu-te pot oare
învinge cruzimea şi indiferenţa lumii
prin bezna mînecilor în ce direcţie s-apuc
doar o zi dacă mai întîrzii
buzunarele tale mucegăiesc
ca pleoapele unui orb
3. un băiat mi-a bătut la uşă
i-am deschis
eram cu scurta albastră pe mine
băiatul i-a atins brusc reverele
şi a fugit
nici nu-l cunoşteam pe băiat
din acea zi mă simt ca un ostatic
4. scurta albastră
plutea în curte la comana
era plină de versuri de bîzîitul albinelor
pescari veneau şi-o salutau
cizme de cauciuc undiţe
pe pămînt şi în aer
ac
