Vară fără sfîrşit, cartea Marianei Tomescu publicată anul trecut la Editura Elion, este un roman rotund. Elementul care deschide, traversează şi închide lumea acestei cărţi este vara, anotimpul oricînd gata să primească între faldurile ei de căldură o nouă prietenie sau o nouă suferinţă - idee exprimată un pic prea explicit şi uneori în fraze de un lirism aproape şcolăresc. Din fericire, însă, autoarea trece repede de aceste nu foarte inspirate "pasaje de coerenţă" şi ceea ce avem în faţă este povestea la persoana I a unei femei care a crescut printre evenimente istorice zguduitoare şi printre oameni care au trăit la rîndul lor vremuri de o violenţă pentru care nimic nu poate oferi o explicaţie.

Alexa, personajul care povesteşte, ia contact prin Georgi, prietenul din copilărie, cu drama unei familii care a văzut ororile războiului; în scrisorile pe care Georgi le obţine după moartea mamei sale, imaginile asasinatelor naziste în plină stradă sînt conturate tulburător, iar tensiunea teribilă a atmosferei, asociată cu o progresivă pierdere a speranţei, luminează perspectiva asupra vieţii pe care o duc aceşti oameni pentru care nu pare să fi mai rămas un loc în care să găsească un adevărat refugiu.

Episodul cu fuga familiilor de evrei într-un sat apropiat, pentru a se pune la adăpost de bombardamente, urmată de reîntoarcerea în casele din oraş, după ce bombele lovesc exact satul presupus sigur, vine în sprijinul aceleiaşi idei că oamenii nu mai au unde să se ducă.

Ce îi salvează pe toţi de la alienare este autentica prietenie care îi leagă, situată dincolo de defectele fiecăruia dintre ei (de care sînt conştienţi) sau de temporarele neînţelegeri, o prietenie născută din sentimentul apartenenţei la umanitate într-o vreme în care tot ce se întîmplă în jur este inuman.

Războiul şi lagărele naziste lovesc şi la multă vreme după ce, ca realit