In jurul peninsulei curg, in ultima vreme, tot felul de Ozane. Se-aud, de pilda, zvonuri frumos sunatoare, cum ca edilii si-ar lua avant sa refaca orasul vechi. Avant si-au mai luat si altii, ca doar Constanta-i un fel de autoservire: e pacat sa nu profiti de super-oferte. Ba unii, de-atata hei-rup, s-au dezechilibrat si au tras si cateva cladiri dupa ei, sa aiba la ce contempla din pozitia orizontala, cand viseaza la nemurirea sufletului de politician. Asa incat, cu trei fermoare peste gura, puse unul peste altul, salut zvonurile cele dragut sunatoare si-mi vad de drum. Doar ca, redactia fiind in Peninsula, am senzatia, zilnic, ca ajung tot de unde-am plecat. Mai arunc cate-un ochi, de control, spre ruinele frumos curgatoare, dar cu celalalt sunt atent la drum: trebuie sa controlezi si hartoapele, ca nu se stie niciodata ce mutanti apar din sosea. Chiar ieri am descoperit o chestie noua, o adevarata "hartoapa incognita" care-a iesit din pamant peste noapte iar dimineata a bagat capul la loc. Cine stie ce submarin si-a scos periscopul aiurea-n sosea: cu aplicatiile astea misterioase care se fac prin ligheanul de vizavi, e posibil sa fi iesit si ceva pagube de-astea, colaterale. Au incercat ei sa acopere urmele dar groapa noastra, colaterala sau ba, tot groapa ramane, daca incerci s-o astupi cu matura. Culmea e ca, desi semnele erau clare ca trebuie sa casti bine ochii pe unde calci, eu am fost nevoit sa casc gura, si inca pe sus. Ceea ce e extrem de stupid, pentru ca, cel putin deocamdata, aplicatii aviatice nu s-au anuntat. Asta s-a intamplat pentru ca ieri am ajuns in zona calamitata dintr-o fantezie a unor amici din America. Nu stiu cum se face dar, mai devreme sau mai tarziu, tot strainezul se rataceste in Peninsula. Ei nimerisera din cauza ca au vrut musai sa vada cum iese din mare pastila aia efervescenta careia, in folclor, i se zice soare. Cu mici emotii, dat