- Istoric - nr. 145 / 26 Iulie, 2002 In urma cu 85 de ani, in vara fierbinte a anului 1917, pe dealurile si magurile din sud-vestul Moldovei, de la malurile Siretului si pana pe pantele muntilor, de la Pasul Oituzului, ostasii romani scriau cu sangele lor una din cele mai stralucite fapte de arme si eroism din istoria luptei poporului nostru pentru apararea existentei sale intr-un stat national unitar si independent. Asa dupa cum se stie, la 16 august 1916, Romania a intrat in Primul Razboi Mondial de partea Puterilor Antantei: Franta, Anglia, Rusia si Italia, care promiteau sprijinul lor in eliberarea provinciilor romanesti din Austro-Ungaria si unirea lor cu patria-mama. La inceputul campaniei, trupele romane au avut succese, eliberand insemnate teritorii din Transilvania. Dar, in urma contraofensivei declansate de armatele germane, austroungare , bulgare si turcesti, trupele romane au fost nevoite sa se retraga din fata fortelor superioare ca numar si tehnica de lupta ale armatelor inamice. Armata Romana s-a retras luptand, reusind, cu sprijinul trupelor rusesti, sa restabileasca frontul pe linia Carpatilor Orientali, cursul inferior al Putnei, al Siretului si al Dunarii. In timpul iernii si al primaverii anului 1917, guvernul si comandamentul roman au procedat la reorganizarea armatei, in conditii extrem de grele, din cauza lipsei de hrana, de imbracaminte si, mai ales, din cauza epidemiei de tifos exantematic care a facut ravagii in randurile populatiei civile si ale unitatilor militare. Au fost organizate 15 divizii de infanterie, 2 divizii de cavalerie si alte cateva brigazi si unitati independente. Interesate ca Romania sa nu fie scoasa din lupta, Franta, Anglia si Rusia au furnizat materialele tehnice cerute de guvernul roman. Pentru anul 1917, Puterile Antantei intentionau sa treaca la ofensiva pe toate fronturile, in scopul de a obtine victoria in a