Viaţa în închisoare este în mod absolut o viaţă de grup: este anulată orice intimitate, totul este la vedere pentru ceilalţi, relaţiile interumane sînt o risipire de sine, nu te poţi ascunde de partea rea a conduitei celor din jur, capacitatea de a suporta infirmităţile sufleteşti ale celorlalţi este depăşită de mult. Şi mai rău decît toate, posibilităţi de refugiu nu sînt.... Desigur, există în penitenciar privilegii diferite de la un statut la altul, dar, ca principiu, statutele avute "afară" tind să se menţină şi pe parcursul executării pedepsei. În acest sens nu va surprinde faptul că indivizii cu o valoare deosebită (pregătire superioară) vor fi ţinuţi la distanţă sau chiar persecutaţi pentru că sînt un motiv de umilire pentru majoritatea celorlalţi, care se simt inferiori. Structura puterii în grupurile de deţinuţi este o adevărată problemă pentru administraţia locurilor de detenţie: cine şi cum îşi exercită influenţa dintre deţinuţi se află la originea multor evenimente negative. Desigur, personalul dă unele responsabilităţi deţinuţilor care îndeplinesc anumite condiţii, dar frecvent sînt descoperiţi lideri informali a căror autoritate este incontestabil mai mare decît a celor numiţi oficial. Deţinuţii preferă liderii mediocri, dar care ştiu să se poarte şi prezintă constant un anumit stil în relaţiile cu ceilalţi. Într-un sondaj de opinie privind calităţile liderului ideal în închisoare, deţinuţii le-au ordonat astfel: să prezinte corect situaţia din celulă, să vorbească frumos, să-i ajute pe ceilalţi să nu greşească, să respecte pe fiecare deţinut, să se priceapă la oameni, să fie un bun povestitor, să-i sprijine pe cei nefericiţi, să fie mereu bine dispus, şi, pe ultimul loc!, să aibă forţă fizică. În modul cum au fost ordonate "calităţile", remarcăm importanţa acordată funcţiei de purtător de cuvînt în relaţiile cu gardienii. De asemenea, o cheie a