În România zilelor noastre nu există o lege a malpraxisului. Există doar posibilitatea unui proces civil, şi nu penal (la noi, de exemplu, medicul nu poate ajunge după gratii pentru malpraxis, fiind protejat de antecedentele "erorii umane"). Răspunderea civilă este o sancţiune care constă în obligaţia unei persoane fizice sau juridice, ce a produs cuiva un prejudiciu printr-o faptă ilicită şi culpabilă, de a-l repara prin plata unei despăgubiri. În faţa legii noastre, malpraxis-ul este aşadar, în termeni juridici, o formă de răspundere civilă delictuală, determinată de comiterea unei erori produsă fără voia medicului. Pentru despăgubiri materiale victima are posibilitatea de a acţiona în judecată fie pe medic, fie pe medic şi unitatea sanitară, fie doar unitatea sanitară. La rîndul ei, unitatea sanitară, parte în contractul cu medicul, după ce a reparat prejudiciul, poate chema în judecată pe medicul respectiv, pentru a-şi recupera despăgubirile plătite victimei. Bîlciul proceselor de malpraxis, fără eroi, doar cu victime, este asistat de casele de asigurări, medicii din spitale fiind nevoiţi să încheie contracte cu acestea. 1. Natural Born Stoned Cînd i-a venit sorocul şi-a sunat doctoriţa care o ţinuse sub observaţie, a luat un taxi şi a "fugit" la spital. Doctoriţa nu ajunsese (nu a ajuns decît mult mai tîrziu), iar internarea i-a făcut-o medicul de serviciu. I s-a făcut o ecografie în grabă, care nu a folosit însă la nimic. Nu se ştie nici pînă în zilele noastre dacă nu s-a observat sau doar s-a uitat să se menţioneze pe fişa de internare o "mică" neregulă, care era însă cît pe-aproape să coste, atît viaţa mamei, cît şi a copilului. Cordonul ombilical era prea scurt, ceea ce în mod normal ar fi ridicat din start problema cezarianei. Neştiindu-se însă nimic, s-au depus eforturi pentru o naştere "naturală". S-a folosit forcepsul (ceea ce a produs un cheag