Ca-n fiecare an, pe litoral au aparut profesionistii chetei: de la punk-istii cu satelitul in nas, care te chestioneaza, sastisiti, daca n-ai la tine 5000 de lei, pentru ca trebuie, de urgenta, sa ia "una mica" la bord, pana la felinele coborate din poster, carora recesiunea le-a dat jos blana, lasandu-le doar cu liana din fund, pe post de chilotel. Compasiunea, fireste, are tarife ceva mai inalte decat solidaritatea intru alcoolemie. Sunt fete care, pentru cateva balaceli in supa de alge, au venit de la mama prastiei ca sa lucreze intr-o receptie nenorocita, multumite ca, astfel, au cazarea si masa "pe gratis". Balaceala, pana la urma, o vor face la dusul unui dormitor comun, unde-i inghesuit, de altfel, tot personalul: pentru ca, in sezon, fiecare centimetru patrat al hotelului trebuie sa produca metri cubi de parale, ca doar de-aia e investitie. Asa ca nu te mai poti mira de fetele junglei, care-ti taie calea sa te-ntrebe unde-i Tarzan. Care-a plecat sa le-aduca ceva de-ale gurii si n-a mai venit. Te cauti prin buzunare: cine l-ar putea inlocui pe musculos, oare Iorga? Enescu? Parca Grigorescu e nitel mai salbatic. Pana sa te miri de propria generozitate, fetele si inhata, chiuind, hartia de 100.000 si dispar, unduindu-se, printre palmieri. Vezi cum se leagana-n zare liana dintre coapsele lor si te consolezi: oricum ar fi trebuit sa platesti ceva, undeva, ca de-aia scrie turist pe tine. Si-apoi cum sa te bucuri de soare daca n-ajungi in pielea goala pe plaja? Sunt unii, naivi, care-si inchipuie ca pot chiuli: calculeaza cat costa drumul, cazarea si masa si mai adauga, la total, o marja de eroare de vreo cinci, sase beri. Adica-si inchipuie ca restul, adica cer, aer, asfalt si nisip, cu tot ce-i deasupra si dedesubt, ar fi pe gratis. C-asa e la ei acasa. Dar liane din astea au vazut defiland la ei prin oras? N-au vazut. Care-o iau cu masina, pe ocolite, sar in sus