Apropo de arta ambientala
De cand e lumea, artele se caznesc sa iasa in lume, incearca sa evadeze din muzee, din biblioteci, din coliviile mintii, pentru a navali in orase, pe strazi, trotuare si parcuri * Prezenta lor ar putea fi asemanata cu aparitia unor farfurii si tacamuri pe masa celor care-au uitat sa manance: nu-i vor hrani, dar le-ar putea aminti ca le este foame * Avem, deja, o zona de reflectie superioara: recent, in Portul Tomis, s-a deschis expozitia de arta ambientala ARTuborg 2002 * ParteR, celula de creatie din cadrul ASALT, are un proiect de arta ambientala "sezoniera", care ar putea fi dus la capat in iarna aceasta: in luna decembrie, stalpii de iluminat de pe o strada oarecare ar urma sa fie vopsiti in roz si alb, cu dungi spiralate, astfel incat sa semene, de la distanta, cu niste acadele Edilii unei metropole canadiene se gandisera ca ar fi cazul sa "incalzeasca" putin orasul. N-a fost nevoie sa monteze calorifere pe strazi pentru ca nu era vorba de o problema care putea fi masurata cu termometrul, ci de o tema mult mai complicata, legata de constatarea ca spatiul acela de sticla, beton si asfalt pe care-l umpleau milioane de suflete parea, totusi, neinsufletit. Paradoxal, dar cu cat o comunitate este mai mare, cu atat mediul pe care ea il compune pare mai inuman. Strazile sunt tot mai lungi si mai late, puhoaiele de masini par ca-s gata sa se reverse peste trotuare, zgarie-norii ajung sa zgarie soarele iar oamenii, desi se calca-n picioare, par mult mai mici si mai instrainati unii de altii: intre ei se casca enorme distante psihice pe care pare ca nu le mai poate umple nimic. Pentru remedierea acestei probleme, autoritatile locale canadiene au organizat un concurs de creatie ambientala. Surprinzator, din multitudinea de proiecte prezentate a fost ales cel mai riscant. Artistul se gandise sa "populeze" orasul cu vaci "nebune". Evident,
