- Editorial - nr. 146 / 27 Iulie, 2002 De mai bine de 10 ani, biet romanul plateste "oalele sparte". Multe activitati economice, servicii de prima mana si-au incetat activitatea. Sute de cooperative de productie, cu exporturi in mai multe tari ale lumii, si-au suspendat activitatea, meseriasii ramanand pe drumuri. Marea armata a somerilor si napastuitilor soartei i-a inghitit rapid pe noii spulberati de pe piata muncii. Mii de militari au fost fortati sa iasa la pensie la varste de 40-45 de ani, cu salarii compensatorii de sute de milioane. Cine plateste "oalele sparte"? Sigur ca romanul, din putinul pe care-l agoniseste. El, contribuabilul, aduce jertfa. Guvernul s-a intrunit si a aprobat alocarea a mii de miliarde pentru subventionarea saracilor cu venituri mici si foarte mici. Nu avem nimic cu hotararea adoptata. Dar, iata ca in randul miilor de oropsiti mai sunt destui care nu mai vor sa munceasca sau nu-si gasesc un loc de munca stabil. Deci se plateste, in mod indirect, nemunca. In loc sa valorificam mostenirea a zeci, sute de capacitati de productie, mici si mijlocii, ateliere mestesugaresti, Guvernul le lichideaza, primariile, consiliile locale le schimba destinatia, iar omenii bat drumurile, raman inactivi si asteapta mila de la mai-marii tarii. Cati specialisti, cati muncitori cu doua sau trei calificari nu au ramas in afara productiei, desi aveau inca un cuvant greu de spus in tara asta? Dar noi platim ajutoare, incurajam nemunca, in loc sa asiguram mijloacele pentru angajarea acestor oameni. Este deajuns sa precizam ca, numai in judetul Mures, 20.000 de specialisti si muncitori au fost izolati fortat tocmai de procesul activ al productiei. Nu numai ca ei se simt marginalizati, cu toate ca dispun de capacitate de creatie, dar sunt supusi si presiunilor din partea unitatilor de servicii care umfla facturile in fiecare luna. Un lucru nu intelege M