- Istoric - nr. 146 / 27 Iulie, 2002 Gloantele pornite din revolverul lui Gavrilo Princip, in 28 iunie 1914, la Sarajevo, care au curmat viata principelui mostenitor al Austro-Ungariei si a sotiei sale, Sofia de Hoenberg, au fost scanteia care a declansat valvataia razboiului mondial. Iar Ungaria nu poate fi in nici un caz absolvita de raspundere pentru declansarea acestuia, asa cum sustine domnul Ludwig von Lang, in memoriul sau catre doamna Carla del Ponte. Din contra, prin politicienii sai, ea a fost promotoarea declansarii razboiului. Desi contele Tiszá s-a opus, initial, razboiului, nu din considerente umanitare, ci strategice, el a devenit repede un infocat sustinator al razboiului: "Acum sunt pe deplin convins de necesitatea lui (a razboiului - n.n.) si voi lupta din toate puterile mele pentru marirea Monarhiei", a declarat el in fata ambasadorului Germaniei la Viena, von Tschirscky-Bogendoff, in momentul in care a aflat ca Romania nu va ataca Austro-Ungaria. Mai mult, autoritatile maghiare au fost cele care au dat tonul unei propagande razboinice isterice, sustinuta de cea mai mare parte a presei unguresti. "Megály, megály, kutya Szerbiá!" (Asteapta, asteapta, Serbie catea!") era sloganul razboinic ce se putea auzi si citi in zilele premergatoare izbucnirii razboiului, de-a lungul si de-a latul Ungariei. Tratatul de Pace de la Trianon nu poate fi considerat un "diktat", prin care Ungaria ar fi fost sanctionata pe nedrept, asa cum pretind revizionistii unguri. In nici un caz nu pot fi puse semnele egalitatii intre ceea ce s-a intamplat la Trianon (4 iunie 1920) si ceea ce s-a intamplat la Viena (30 august 1940). La Trianon s-a semnat un Tratat de Pace intre "puterile aliate si asociate", invingatoare in Primul Razboi Mondial (la izbucnirea caruia a contribuit din plin si Ungaria), SUA, Anglia, Franta, Italia, Japonia, Canada, Grecia, Polonia, Regatul sarb