Publicam in aceste pagini un eseu-evocare semnat de o autoare necunoscuta: Denisa TOMA. L-am primit prin intermediar, prin amabilitatea apropiatei noastre colaboratoare Aurelia MOCANU. Tema e basarabeana si mai general-romaneasca. Denisa TOMA, functionara in administratia locala, traieste in Simeria. Tatal sau fiind de origine basarabeana, tinutul dintre Prut si Nistru a atras-o dintotdeauna. Textul e un fel de „istorie a doua riuri“ (de unde titlul): Muresul, indragit din copilarie, si Nistrul, apa copilariei tatalui. Incet-incet, balansind intre amintirile ardelenesti si cele din calatoriile la „neamuri“, pe Nistru, evocarea avanseaza catre un emotionant sentimentalism patriotic (cuvintul, oricit de demonetizat ar fi, nu trebuie evitat). Eseul e remarcabil scris, cu o mina atit de sigura, incit pare a unui autor experimentat, intr-un stil memorialistic „traditional“, care nu se fereste de descrierea aproape „sadoveniana“ si nici de patetismele lacrimogene, insa surprinzator de bine controlate in text. Altfel spus, avem de-a face cu marturia semnificativa a unui „anonim“, a unui „om obisnuit“ asupra sentimentelor profunde, autentice, neideologizate pe care romanii „de dincoace de Prut“ le pot avea fata de Basarabia.
In completare, semnalam – de asemenea – citeva recente aparitii editoriale si „revuistice“ basarabene.
Motto: „Zina apelor, pazitoarea mirajului, tine in mina-i toate pasarile cerului. O balta contine un univers. O clipa de vis contine un suflet.
Va fi de-ajuns o adiere, seara, pentru ca apa care tacuse sa ne vorbeasca din nou… Va fi de-ajuns o raza de luna, blinda, palida, pentru ca naluca sa mearga din nou pe valuri.“
(Gaston Bachelard)
Multi ani am fost incredintata ca nu este pe lume o apa mai frumoasa ca Muresul, ca acel Mures pe care il stiu de cind am deschis ochii, cu acea curgere linistit
