In paralel cu cresterea dinamica a schimburilor internationale cu servicii, se manifesta si o tendinta tot mai pronuntata de impletire si interconditionare in cadrul relatiilor economice internationale dintre fluxurile de bunuri materiale, fluxurile tehnologice, fluxurile de investitii directe externe si cele de servicii.
In acest context, se contureaza in special trei dimensiuni ale comertului cu servicii, care prezinta o relevanta deosebita pentru strategiile nationale de dezvoltare:
a) factor determinant al competitivitatii tarilor in comertul international. Succesul produselor pe piata internationala depinde intr-o masura tot mai mare de eficienta si calitatea serviciilor incorporate in productie, astfel incat o pozitie competitiva puternica in domeniul serviciilor se dovedeste a fi o conditie si nu o alternativa pentru asigurarea unei pozitii puternice in comertul cu bunuri materiale.
b) potential agent al transferului de tehnologii moderne, intrucat noile tehnologii tind sa se concentreze intr-o masura tot mai accentuata in sectorul de servicii. Firmele de servicii sunt purtatoare ale noilor tehnologii, respectiv, cele care mobilizeaza aceste tehnologii. De exemplu, in Marea Britanie sectorul de servicii detine circa 30% din totalul investitiilor in hardware .
c) factor de atragere a investitiilor straine. Sectorul de servicii inregistreaza cele mai inalte ritmuri de crestere a fluxurilor de investitii directe, externe, comparativ cu celelalte sectoare economice.
Privind nivelul de dezvoltare al serviciilor, nivelul tehnologiilor al infrastructurii - fizice, al interconexiunilor dintre acest sector si celelalte sectoare economice si implicit sub aspectul potentialului de export al acestui sector, Romania se incadreaza in categoria tarilor cel mai putin dezvoltate. Ponderea scazuta a sectorului de servicii in PIB al Romaniei de
