In prima parte a lunii iulie, la Budapesta, am participat, in cadrul cursurilor de vara de la Central European University (CEU), la un seminar special, pe tema Language, Gender and Society. Directorul de program, Louise Vasvari, profesoara newyorkeza, s-a dovedit a fi o leoaica stahanovista: a construit un adevarat curs de bombardare asupra participantilor, stind cu biciul asupra lor pentru a le explica ce inseamna gender, transsexualitate, feminism, queerspeak etc. Am fost nauciti de atita improscare cu idei si concepte, nu am avut timp nici sa rasuflam, dar, recunosc, cursul a fost un experiment interesant. Nu a fost deloc o vacanta la Budapesta, ci o inchisoare libera, drapata in concepte si dezbateri. Ceva exagerat si tendentios functiona, totusi, in Louise Vasvari, in ciuda exceptionalitatii ei ca profesor: se dorea a fi in mod excesiv o femeie-barbat, spunindu-ne chiar la un moment dat ca, pentru a supravietui in lumea barbatilor, o femeie trebuie sa fie asijderi acestora. Autoritarismul cursului ei le-a iritat mai ales pe rusoaicele participante. A fost sufocant si obositor, dar, repet, experimentul a fost interesant pentru mine. Cu o corectie necesara: Louise Vasvari putea fi barbat, ca sa razbeasca in lumea barbatilor, dar de ce, oare, trebuia sa fie barbat si in lumea noastra, a femeilor, asta era mai greu de priceput si cel putin cinci dintre noi am incercat sa deslusim acest lucru (Nigina, azerbaidjanca, Nil, turcoaica, Natasa din Samara, Vica, basarabeanca, si semnatara acestor rinduri).

Isi impusese atit de mult sa fie virila si se antrenase intr-atit pentru a fi o dura, incit aproape uitase ca este femeie (in ciuda fizicului sau de femme fatale). La evaluarea finala, colegele mele, care nu au facut diferenta intre competenta profesionala de exceptie a Louisei Vasvari si tendinta ei dictatoriala, au taxat-o aspru. Concluzia mea in privinta