de Cristian UNTEANU, Bruxelles
Credeam ca, pentru aceasta vara cel putin, analistilor care se ocupa la Bruxelles de dosarul romanesc le va fi de ajuns grija de a descifra si a recompune programul social initiat de PSD pentru „a da putin la cit mai multi“, in perspectiva preocuparilor legate de extinderea UE si a evaluarii cit mai precise a stadiului in care se afla evolutia fenomenului saraciei in tara noastra. Si aceasta, evident, in comparatie cu situatia inversa, cea a evolutiei prosperitatii in cele mai multe dintre tarile care ne-au fost pina acum colege in „grupul Helsinki“, cel din care se vor selecta primele state care vor adera la UE, incepind cu 2004.
Ei bine, n-a fost sa fie asa, iar asta se datoreaza artei, uimitor de bine stapinite, de a ne da cu stingul in dreptul. Si nu oricum si oricind, ci, de fiecare data, exact atunci cind situatia este cel mai aproape de punctul de explozie, adica in clipa cind lovitura produce maximum de daune posibile. Ieri, in plin week-end, pe fluxurile de stiri ale agentiilor de presa, a fost difuzata o stire care prelua un comunicat al Inspectoratului General al Politiei de Frontiera din Romania, text provenind de la o autoritate incontestabila si responsabila si care, in definitiv, in domeniul sau specific de competenta reprezinta pozitia tarii noastre si a Guvernului Romaniei.
In comunicat li se explica persoanelor care depasesc limita de trei luni de sedere legala in spatiul Schengen ca, in conditiile in care legislatia romaneasca nu prevede nici un fel de pedepse pentru o asemenea situatie, si acestea doresc sa se intoarca acasa, sa nu mai plateasca diverse sume de bani celor care se ofera sa le aduca inapoi si sa le fereasca de reactia autoritatilor... reactie care nu poate exista deoarece nu este prevazuta nici prin lege si nici prin reglementari specifice date de organisme competente. @N_P
