Binevenită ideea de a însoţi ciclul inedit de poeme Cealaltă obişnuinţă al regretatului Iustin Panţa cu o selecţie din celelalte volume publicate antum. Singura remarcă este aceea că selecţia se opreşte doar la primele trei volume lăsînd pe dinafară Banchetul - echilibrul stabil şi Manual de gînduri care liniştesc..., cărţi de care acest ciclu inedit se apropie foarte mult.

Încă de la debutul din 1991 cu Obiecte mişcate, criticii au remarcat la formula poetică a lui Iustin Panţa o dualitate - la început bine mascată - între un lirism autobiografic şi reflecţia prozaică contingentă, tendinţă care s-a conturat tot mai vizibil cu Lucruri simple sau echilibrul instabil (1992), într-un amestec evident de poezie şi proză. Cornel Regman a vorbit de-a dreptul despre poeme în proză şi despre o "poetică a prozaizării", de o extragere a poeziei din proză (care îl apropie şi mai mult de Mircea Ivănescu) mergînd însă pe o linie mai livrescă a comparaţiei şi a corespondenţelor ample.

Nevoia de a abandona lirismul şi de a face trecerea către excursul eseistic în cadrul aceluiaşi poem îl constrînge pe poetul sibian la elaborarea unei noi formule de expresie cum este cea din Manualul de gînduri... (2001), un fals jurnal plin cu meditaţii, reflecţii poetice, aforisme, scurte fragmente de proză. Expresie a unei continue căutări la limita nesigură dintre truism şi silogismul cel mai profund, scrisul lui Iustin Panţa vine din efortul - vizibil în toate cărţile sale - de a extrage din locul comun şi din mundanul anost reguli şi adevăruri absolute sau doar de perspectivă, convins că numai experienţa proprie are valoarea revelaţiei. Dar această experienţă personală presupune, aproape întotdeauna, şi un permanent dialog amoros plin de nimicuri, superficialităţi, amabilităţi şi convenţionalisme care, deşi aruncă în extatic şi indiferenţă comunicarea, se consumă şi creează