Cel de-al şaptelea volum al operelor lui Sigmund Freud de la Editura Trei (bazat, ca şi precedentele, pe celebra ediţie tematică Fischer) cuprinde 12 lucrări din perioada 1907-1923, de natură să ilustreze convingător evoluţia în timp a unora dintre ideile lui Freud - care converg, toate, către problemele legate de componenta anală a pulsiunii sexuale.

Poate fi citită în acest volum, printre altele, lucrarea din 1909 intitulată Remarci asupra unui caz de nevroză obsesională, în fapt istoria unuia dintre cazurile-cheie (sau "miturile fondatoare") ale psihanalizei, cel al omului cu şobolani, Ernst Lanzer, a cărui analiză Freud o începuse în toamna lui 1907 (şi o va termina nouă luni mai târziu). Despre întâlnirea terapeutică dintre Lanzer şi Freud, psihanalistul canadian Patrick Mahony (cel care l-a identificat, în 1986, pe primul ca fiind omul cu şobolani) spunea că ea este "o versiune vieneză a dramei lui Sofocle în care se înfruntă Oedip şi Sfinxul." O altă istorie de caz celebră a volumului este cea a preşedintelui Senatului saxon, dr. Daniel Paul Schreber, intitulată Observaţii asupra unui caz de paranoia (dementia paranoides) descris autobiografic, 1911 - o analiză indirectă realizată de Freud pe baza cărţii acestuia din 1903, Memoriile unui bolnav de nervi, carte care a stârnit în epocă interesul mediilor psihiatrice. Interpretările lui Freud pentru acest caz au fost mult comentate ulterior, într-un mod mai critic de către kleinieni şi constructiv de către Lacan şi adepţii săi. Deşi de dimensiuni relativ reduse, lucrarea din 1919 "Un copil este bătut" (Contribuţie la cunoaşterea originii perversiunilor sexuale) este foarte des citată în literatura de specialitate, în cuprinsul ei fiind explicate mecanismele masochismului - cu o reflectare importantă pentru înţelegerea în genere a perversiunilor.

Celelalte lucrări selectate în volum sunt: Acţiu