De câteva săptămâni, pesedeii au scos la înaintare o nouă şmecherie. Speriaţi că sondajele de opinie şi sutele de articole de ziar arată o imagine hidoasă a guvernării, nea Năstase încearcă să dreagă busuiocul. Pus în faţa evidenţei, premierul admite că există corupţie în P.S.D., adică în stat, însă ea se datorează exclusiv şogunilor locali, leprelor din provincie, nesătuilor care fac partidul de râs. Perfect adevărat. Dar numai pe jumătate. Oricât ar încerca dl. Năstase să exileze problema corupţiei departe de centru, pe la Bihor sau în Dolj, figura nu ţine. în fond, cum a fost posibil ca alde Sechelariu şi Mischie să confişte pagina întâi a ziarelor mai abitir decât premierul şi preşedintele la un loc? Nu cunosc calităţile paranormale ale respectivilor, dar simplul studiu fiziognomic arată că n-avem de-a face tocmai cu nişte genii. E vorba de banali profitori ai sistemului, de indivizi capabili să obţină informaţii privilegiate şi, în acelaşi timp, să polarizeze instituţii şi persoane prevăzute cu calităţi specific mafiote.

Mai puţin instruiţi şi posesorii unui comportament public tinzând spre execrabil, îmbuibaţii din provincie şi-au pierdut simţul măsurii. Fără opoziţie, controlând discreţionar totul, fie prin sistemul cumetriilor, fie prin forţă, ei îşi îngăduie să sfideze cu neruşinare bunul simţ. Perfect imuni, se ştiu la adăpost de orice pedeapsă, chiar dacă fură, schilodesc sau omoară. Acestei mentalităţi i se circumscrie inimaginabila batjocură a lui Sechelariu la adresa comunităţii aflate sub providenţiala sa păstorire. Vreme de câteva ore, Bacăul s-a metamorfozat într-un oraş de milogi, fericiţi să se înfrupte din cârnaţii şi berile oferite de stăpânul oraşului. Niciodată în ultimii doisprezece ani feudalizarea societăţii româneşti nu s-a developat mai şocant.

Dacă, de bine-de rău, la vârf politicienii s-au obişnuit cu critica, în prov