N-am răspuns invitaţiei de a participa, cu o lună în urmă, la întîlnirea de la Bucureşti a Forumului Culturii, manifestare iniţiată anul trecut de Preşedinţia României. Motivul refuzului meu este de ordin principial: nu cred în astfel de manifestări la care dificultăţile doar se discută şi, încă, la grămadă, cu sute de participanţi, fără vreo promisiune financiară serioasă, fără cea mai mică sugestie de modificare a legislaţiei în domeniu.

Dovada că nu m-am înşelat şi că totul este doar propagandă ieftină mi-a oferit-o pe tavă Guvernul (trei miniştri plus premierul au onorat întîlnirea de care vorbesc) care a adoptat la mijlocul lui iulie o Hotărîre prin care clădirea neterminată a Bibliotecii Naţionale trece din administrarea Ministerului Culturii şi a Ministerului Educaţiei şi Cercetării în aceea a Regiei Autonome a Protocolului de Stat. Cu alte cuvinte, imobilul destinat de regimul comunist Bibliotecii Naţionale este confiscat de Guvern care doreşte să-şi facă în el sediu propriu.

Înainte de a da şi alte detalii ale Hotărîrii (publicată în "Monitorul Oficial" din 13 iulie a.c.), să spun că situaţia fondului de carte din Biblioteca Naţională este dezastruoasă şi bine cunoscută guvernanţilor. Dacă ei erau cu adevărat preocupaţi de soarta cărţii româneşti, trebuiau să caute soluţii concrete care să împiedice degradarea celor 13 milioane de volume, risipite în multe localuri şi depozite insalubre, expuse creşterii pînzei de apă freatică din Capitală care a invadat subsolurile - după regularizarea greşită a albiei Dîmboviţei - şi accesibile cititorilor doar într-un procent mai mic de 8%. Ministerul Culturii însă nu numai că nu caută banii necesari spre a sfîrşi lucrarea, dar pasează fără să ezite imobilul, perpetuînd astfel pe termen nede-finit tragedia cărţii româneşti. Conform Legii Depozitului Legal, cel puţin un exemplar din fiecare tipăritură s