Mania ratingului face ravagii. Acum două săptămîni, în prag de week-end, puteam vedea capodopera lui Luchino Visconti după romanul Ghepardul la ora 17 p.m. pe un post t.v. iar seara, la ore de vîrf, puteam admira muşchii lui Banderas într-o supraproducţie fără sare şi fără piper. Încet-încet telecinemateca (fără acest nume compromiţător!) îşi face un locşor în sufletele cinefililor ori ale iubitorilor de cinema adevărat pe la ore de prînz, imposibile, cînd, dacă au venit de la serviciu, n-au apucat să mănînce, ori cînd tocmai aleargă la Carrefour după cumpărături.  Cel mai mare spectacol televizat din săptămînile acestea este Turul Ciclist al Franţei de la Eurosport. An de an, Eurosportul ne-a delectat cu marea competiţie care traversează Franţa în lung şi în lat, de la cîmpie la munte (şi ce munţi!), din nord în sud şi din est în vest. Dincolo de miza t.v. a Turului Franţei (Doamne, ce perfecţiune a filmărilor, ce gros-planuri, ce prim-planuri, cu feţe pe care se citeşte efortul, ce "efecte" din helicopter, cu şoselele impecabile şerpuind printre unele dintre cele mai frumoase peisaje din Franţa!), este şi bucuria descoperirii istoriei şi geografiei unei ţări. Rar o lecţie mai instructivă şi mai agreabilă decît orele de la Eurosport, dimineaţa, după prînz ori seara, cînd îi vedem pedalînd pe Armstrong şi pe ceilalţi.  Şi, dacă tot a venit vorba de ciclism, Turul României, încheiat nu de mult, s-a desfăşurat într-un anonimat deplin. Televiziunile l-au ignorat. Publicul, la fel (Ce era pe şoselele Franţei pare de domeniul fantasticului: mii de oameni, cu maşini, rulote, corturi, cu rucsacul în spinare, tineri, copii, familii întregi sosiţi de cu seara ca să pîndească trecerea caravanei prin locurile cele mai spectaculoase). La Sighişoara, nici poliţia de la Brigada Rutieră nu era pe străzi, aşa că, fără instinctul antemergătorului, un căpitan care a dirijat mu