Alexandru Vona se numeşte, în buletin, Albert Samuel Bejar y Mayor, a publicat un volum de versuri în 1936 în România, a părăsit ţara în 1947, a făcut carieră în Franţa ca inginer constructor, a frecventat constant cercurile literare româneşti din Paris şi, deşi încurajat să publice (Mircea Eliade, de exemplu, îl aprecia ca prozator), a debutat cu proză abia în 1993 (Ferestre zidite, roman tradus în Franţa, Germania, Olanda şi Spania, unde a avut cronici favorabile). Volumul apărut anul trecut la editura "Biblioteca Apostrof" reuneşte povestiri scrise între 1941 şi 1997, în aceste condiţii unitatea volumului fiind uimitoare.

Conexiunea cu Kafka este cea mai la îndemînă, dacă avem în vedere atît obsesia lui Alexandru Vona de a-şi modifica la nesfîrşit textele, niciodată mulţumit, cît şi subtilitatea analizei relaţiei dintre eul fragil, suprasensibil, singur printre obiecte (personajele lui Alexandru Vona nu comunică nimic cu nimeni) şi nimicul, de cele mai multe ori concretizat în forma mult mai "accesibilă" a morţii. Dar ceea ce la Kafka era răceală şi precizie în notaţie, o răceală-camuflaj pentru disperare şi neputinţă, la Alexandru Vona devine uneori cinism, cu o notă ostentativă de frivolitate, cum se întîmplă în povestirea care dă titlul volumului, Misterioasa dispariţie..., din 1946. încadrarea acestei povestiri în "genul mistic", cum citim chiar pe coperta IV, este oarecum bizară, dacă luăm în considerare faptul că intruzia transcendentului se produce într-un mod care aminteşte mai degrabă de desenele animate de ultimă generaţie de pe Cartoon Network decît de genul sus-numit - "Dar într-o dimineaţă, sfîntul care locuia deasupra oraşului răsturnă din greşeală chepengul de sus închis de 10.000 de ani şi, într-o clipă, un cilindru dintr-un fluid, mai luminos decît lumina, mai uşor decît aerul, transparent şi blînd ca lacrima, crescu în mijlocul unui