Primele referinţe despre biografia textului literar al ediţiei Nicolae Suţu, Amintiri de călătorie, le oferă notele traducătorului, care însoţesc de la subsolul paginii, cu egală îndreptăţire, începutul fiecărui grup de scrisori, componentele volumului: Amintiri dintr-o călătorie în Europa Occidentală în 1838 şi Amintiri dintr-o călătorie la Odesa în anul 1847. Asumându-şi responsabilitatea traducerii, Petruţa Spânu îşi concretizează lucrarea pe manuscrisele în limba franceză ale autorului. Ele se găsesc în Cabinetul specializat al Bibliotecii Academiei Române: manuscrisul 1050, paginile 2-139, pentru spaţiul apusean, Polonia, Austria, Italia, Elveţia, cu plecarea din Botoşani şi Parisul, ca punct final; şi manuscrisul 1024, paginile 236-148, pentru spaţiul răsăritean, cu plecarea din Iaşi, trecerea Prutului, străbaterea teritoriului străjuit de pe fiecare faţadă a instituţiilor publice de Vulturul Imperial rusesc, până la Odesa. Ediţia din 2001, "revizuită şi adăugită", faţă de cea din 2000, este considerată de autorii ei, ca şi precedenta, "o premieră". Calificativul i se trage de la implicarea traducerii, deoarece textul Însemnările de călătorie ale lui Nicolae Suţu (1831-1847), chiar dacă au fost publicate de Victor Slăvescu, în 1942, cu parţială modificare adusă titlului, în "Memoriile Secţiunii istorice" ale "Analelor Academiei Române", reproduce doar originalul francez.

Franceza este limba în care a scris Nicolae Suţu opera ştiinţifică, rezultată din neobosita lui implicare în problemele economice, administrative şi politice ale Moldovei. La fel şi literatura. Excepţie fac începuturile, versuri, proză şi câteva încercări dramatice, redactate în neogreacă. Bibliografia menţionează şi două titluri în limba română. Unul corespunde traducerii propriei lucrări: Arătarea mijloacelor de întrebuinţare întru siguripsirea plutirii pe Siretiu. Măsuri pregătit