Strategii de momire a vizitatorilor Fi-va oare împătimit precum publicul microbist sau telenovelist? Numeros şi neclintit precum cel călător? Curios şi inconstant ca publicul avid de senzaţional? Inflamat şi fabulatoriu ca acela privitor de banalităţi cotidiene? Mai ştim publicuri: deschise şi expansive, la concertele dance, de pildă, sau rafinate, cultivate, exigente la... Dar fi-va, oare? Încerc să-mi amintesc dacă vreunul dintre bunii mei prieteni sau doar prieteni, apropiaţi, buni cunoscuţi, cunoscuţi mi-a spus în ultima vreme că a fost la muzeu. Sigur nu, şi mă întreb dacă muzeele au astăzi un public al lor sau dacă au iniţiative pentru a şi-l atrage, de aici voi agăţa acum subiectul şi-l voi trage mai aproape.

Muzeul Naţional de Artă al României Aflu de la Simona Custure, referent comunicare, că în acest an s-a dublat numărul vizitatorilor, faţă de 2001. Apelînd la cunoştinţe de matematică la îndemîna oricui, adică la aritmetică şi a ei tablă a înmulţirii, pot să vă spun că a ajuns la 80.000. Dintre aceştia foarte mulţi pensionari, care vin aduşi de amintirile despre muzeul vremurilor trecute şi care sînt foarte încîntaţi şi de actuala formulă, studenţi la arte plastice, tineri, în general, ingineri, oameni cu studii administrative. Iar pe timpul verii, mulţi turişti străini, cu toţii doritori a vizita Galeria de Artă Europeană, pe cea de artă românească modernă, pe cea de artă veche românească, deschise succesiv în 2000, 2001 şi 2002. Mai încolo, cel mai probabil în 2003, galeriile de artă orientală şi cea de artă decorativă. Acum la mare preţ în rîndurile vizitatorilor şi ale presei este expoziţia temporară Ştefan Luchian - pastel, acuarelă, desen, cu lucrări fragile, dificil de expus din cauza condiţiilor speciale de care au nevoie - umiditate scăzută, o lumină de pînă la 50 de lucşi - condiţii care au fost create într-o încăpere amenajată lîngă