Articolul dlui Teodor Tiţă "Ţara, Căpitanul şi Google" (nr. 490) Deşi sînt membru al organizaţiei Noua Dreaptă, vă scriu în nume personal, ca om pur şi simplu deranjat de cîteva neadevăruri şi răutăţi inutile strecurate în acest material. Habar nu am cum veţi privi şi primi acest mesaj, avînd în vedere că nu este un drept la replică şi nici un comunicat oficial; eu aş fi mulţumit dacă veţi lua act de poziţia mea şi veţi publica, în pagina 2, măcar cîteva rînduri, aşa cum (probabil) dictează statutul meseriei dvs. Oricum, eu voi trimite acest mesaj de două ori de pe două adrese diferite, ca să nu se poată invoca "nu ştiu, n-am primit"-ul de care m-am mai izbit de cîteva ori pînă acum. Sînt departe de stilul dvs. de scriere, mă încurc mai puţin în cuvinte şi sînt mai direct - eventual mai butucănos, că doară sînt inginer de meserie - aşa că îmi permit să îmi expun părerea punct cu punct, urmînd mersul articolului dlui Tiţă. 1. Membrii şi militanţii ND sînt al naibii de puţin hedonişti, dle Tiţă. Şi nici faliţi în sensul caragialian al cuvîntului nu prea sînt. Ca să fiu sincer, aici nu e nimic de glumit: absolut toţi membrii ND sînt tineri şi foarte tineri, în covîrşitoare majoritate intelectuali sau intelectuali în formare (despre termenul ăsta voi mai vorbi la sfîrşitul mesajului însă) care au ca unică deosebire faţă de ceilalţi o mare şi de negrăit SILĂ faţă de politicienii români şi "soluţiile" acestora. În rest, sîntem oameni "normali", aşa cum înţelege majoritatea acest termen. E posibil să greşim sau să exagerăm, nu zic, dar după cîteva scrutinuri unde am votat şi noi ca orice cetăţean responsabil, au intervenit sila şi ura şi refuzul de a mai fi "carne de urnă". Noi sîntem rezistenţa, stimaţi domni; poate om fi puţini, cei care ne exprimăm în felul ăsta, dar sînt mult mai mulţi cei care gîndesc aşa! V-am spus toate astea ca să ştiţi, în cazul în care vă i