De multe ori, presa cotidiană abundă în ştiri medicale de senzaţie, mai mult sau mai puţin documentate din punct de vedere ştiinţific. Medicii s-au învăţat să privească cu înţelegere încercările ziariştilor de a utiliza un limbaj de specialitate şi să-şi reprime tendinţa instinctivă de a sesiza inadvertenţele sau "perlele". Totuşi, un titlu precum "Tuberculoza şi TBC-ul iau amploare" (România liberă, 13 iulie a.c.) nu poate fi trecut cu vederea, mai ales că pe aceeaşi pagină a prestigiosului cotidian se află semnătura unor medici. La început am crezut că este o greşeală de tipar, scuzabilă prin greutatea unui adevărat "cap limpede" într-o caniculară de treisprezece ale lunii lui cuptor. Ca şi cum nimeni nu s-ar fi prins că "TBC" este abrevierea de la "tuberculoză", cele două cuvinte se repetă în aceeaşi formaţie şi pe parcursul textului: "...în secţia amintită sînt internaţi zilnic sute de pacienţi bolnavi de tuberculoză şi TBC"! Pe de altă parte, ne izbim în text de o altă abreviere, "CTS", fără a ni se dezvălui misterul celor trei litere nici pînă la sfîrşit. Articolul se ocupă de un subiect ce ţine mai mult de igiena mediului decît de asistenţa medicală: situaţia apelor reziduale ale unui spital care se deversează neepurate în canalizarea oraşului Focşani. Autorul încearcă să demonstreze nocivitatea acestor reziduuri prin presupusa legătură dintre acestea şi creşterea îmbolnăvirilor de tuberculoză din judeţ. Dacă ni s-ar fi prezentat o recrudescenţă a bolilor cu transmisie digestivă, cum ar fi dizenteria, lucrurile ar fi avut un sens din punct de vedere epidemiologic. Este deplasat însă să consideri că recrudescenţa tuberculozei într-o regiune ar fi legată direct de lipsa epurării apelor ce provin de la un spital. Se ştie că tuberculoza este o boală a sărăciei, denutriţiei şi supraaglomerării. Faptul că incidenţa acesteia în judeţul Vrancea a crescut simţit