Turiştii cehi (subspecia montagnarzi) au avut ghinion anul acesta în România. Unul a fost găsit mort - aparent de sete - pe undeva prin platourile înalte ale Carpaţilor. Un grup întreg a fost atacat de ciobani şi-aşteaptă acum foaia de externare ca să-şi continue călătoria de plăcere pe drumul cel mai scurt spre casă. Cei care n-au păţit nimic povestesc la plecare localnicilor uimiţi care stau să-i asculte că la Hotelul Cutare, toaleta n-avea apă, hîrtie igienică şi în general nici oxigen. Aţi ghicit: uimirea localnicilor nu vine din starea deplorabilă a toaletelor, ci din faptul că se mai găseşte cineva care să se plîngă de un asemenea amănunt, cînd, se ştie, măreţia munţilor noştri te lasă fără cuvinte... Dar nu numai străini în trecere au păţit-o vara aceasta, ci şi cei - de presupus mult mai căliţi - care stau de ceva vreme aici. E cazul pastorului american ucis de trei tineri decişi să intre in Epoca Informaţiei cu ajutorul laptop-ului mortului. Unul dintre ucigaşi, DJ la cîteva radiouri pirat din Bucureşti (îl pregătise pentru acest apostolat cultural Şcoala Profesională Sf. Pantelimon), era poreclit Vrăjitorul. "Pentru că reuşea să se înţeleagă cu toată lumea", spune fratele lui care, apropo, transmite condoleanţe familiei îndurerate a pastorului. Ei bine, scuzele contează. Ele sînt, de fapt, marca unei culturi mature. Dacă pastorul murea în Somalia, ucis pentru 10 dolari de vreo miliţie cu nume imposibil de pronunţat, fireşte că familia lui nu s-ar mai fi ales cu atît de civilizata părere de rău a anturajului ucigaşilor. Aşa, omorît pentru laptop în Europa de Est, ba chiar într-una dintre cele mai ospitaliere ţări din regiune (conform manualelor de şcoală primară), pastorul are parte, post-mortem, de blîndeţea şi căldura umană de care vorbeau cîndva Creangă, Vlahuţă ori Alecsandri. Toate acestea, s-ar putea spune, sînt semnele progresului. În fond, g