Programul "Dezvoltare şcolară în comunităţi cu romi" derulat de Centrul Educaţia 2000+ poate părea inutil: în comparaţie cu multe alte state din sud-estul Europei, învăţămîntul pentru minorităţile naţionale din România este mult mai dezvoltat: există şcoli cu predare în limbile minorităţilor naţionale şi un cadru constituţional şi legal care interzice discriminarea şi care, cel puţin formal, acordă şanse egale tuturor minorităţilor atît în ceea ce priveşte formarea cît şi în ceea ce priveşte accesul la locuri de muncă. Societatea nu este însă la fel de tolerantă ca legea, iar discriminarea este o realitate. Integrarea romilor depăşeşte politicul, este o problemă culturală ce ţine de construirea unei identităţi culturale fragile, în curs de formare.

Programele Centrului Educaţia 2000+ se adresează şcolilor pentru că acolo pot începe schimbările la nivel individual şi la nivel comunitar. Egalizarea şanselor prin educaţie este o provocare atît pentru promotorul programului, cît şi pentru beneficiarii direcţi, tinerii romi: sărăcia i-a îndepărtat pe romi de şcoală, iar ignoranţa le îngreunează integrarea socială. Programul s-a desfăşurat în cinci şcoli-pilot (două în Suceava, două în Galaţi şi una în Hunedoara) din comunităţi cu populaţie de etnie romă. Impactul scontat de programele derulate de Centrul Educaţia 2000+ în comunităţile multietnice este ambiţios şi greu de "măsurat". Între 11 şi 14 iulie 2002, Centrul Educaţia 2000+ a organizat la Sinaia o întîlnire de evaluare a programelor educaţionale pentru romi ("Îmbunătăţirea educaţiei pentru copiii romi. Focus pe România"). Nu s-au auzit nici opinii categorice, nici concluzii evidente. Pot spune însă cu certitudine că demersurile organizaţiei au depăşit nivelul experimentalului şi că expertiza acumulată în cei doi ani de derulare a proiectelor educaţionale pentru romi poate fi un punct de plecare pentru