* Clemansa Liliana Firca, Modernitate şi avangardă în muzica ante- şi interbelică a secolului XX (1900-1940), Editura Fundaţiei Culturale Române, Bucureşti, 2002.

Am sub priviri o carte de muzicologie ce te cucereşte, încă înainte de a apuca să o deschizi, prin rafinamentul coperţii: Modernitate şi avangardă în muzica ante- şi interbelică a secolului XX (1900-1940) (268 p.) de Clemansa Liliana Firca, publicată în acest an de Editura Fundaţiei Culturale Române şi lansată cu prilejul tîrgului "Bookarest 2002". Titlul, care sfidează fără ostentaţie concizia găunoasă a titlurilor obişnuite de azi, este revelator pentru conţinutul şi scriitura volumului, dar şi pentru personalitatea semnatarei ei. Modernitate şi avangardă... este rodul abordării lucide şi echilibrate a unor muzici mai degrabă convulsive, arţăgoase, tiranice şi inegale de către o autoare care întrupează vizibil contrariul acestor calităţi. Clemansa Firca este, într-adevăr, o persoană de o discreţie aproape anormală. (Din întîmplare, grafica coperţii - de fapt o versiune a graficii seriei Istoriile secolului XX în care se rînduieşte volumul - o oglindeşte cu acurateţe.) Ştie să asculte, vorbeşte puţin, măsurat, responsabil şi cu miez, evită să se aşeze din greşeală la vedere. Are în toate domeniile lecturi solide, clasice şi moderne, pe care le rînduieşte în sertarele înţelepte ale minţii şi de care se serveşte punîndu-le în relaţie cu o cumpănire care îi e proprie. Scrie mult, dar nu publică în cantităţile neruşinate ale smîngălitorilor de hîrtie care se sumeţesc azi în muzicologie, probabil ca în toate disciplinele umaniste. Şi aceasta pentru că vorbele pe care le aşterne sînt grave şi îndelung căutate; pentru că sentinţele îi sînt ample, clare şi calibrate; şi pentru că cuvîntul său are acoperire într-o gîndire proprie, îngemănînd valorile durabile ale tradiţionalismului şi modernităţii. Clem