România.ro. Ce-mi sugerează asta? Ce reprezintă Internetul pentru români? Sau care-i locul României pe Internet? Să zicem că ambele. La prima întrebare nu prea ştiu să răspund. Sînt sigur însă că Internetul nu reprezintă încă unealta care ar putea fi. Vreau să zic: în medie. Sigur că există deja destui români care sînt dependenţi de Internet (ca mine). Sigur că pentru destui el este locul de muncă sau principala sursă de informaţii. Dar pentru "marele număr" cred că este necunoscut, iar pentru destule autorităţi este un moft, bun eventual pentru puştime (rău pentru armaghedoane). Mi-ar plăcea să greşesc, dar nu cred. În orice caz, (mulţi din) cei de peste 35 de ani au o problemă cu Internetul. Primul motiv serios mi se pare a fi problema pe care o au în general cu calculatoarele. E foarte răspîndit un complex de inferioritate/superioritate specific. Aţi observat ce multă lume bună zice: "nu mă pricep la calculatoare"? Pe cîţi aţi auzit însă zicînd: "nu mă pricep la automobile"? Eu, de pildă, n-am înţeles niciodată cu adevărat (nici nu m-am străduit) cum de spală maşina de spălat. Dar nu mă complexează neştiinţa asta şi nici nu simt nevoia să mă laud cu ea ori de cîte ori vine vorba de rufe. Cu calculatoarele e altfel. Nu ştiu de ce. Al doilea motiv serios mi se pare a fi nu sărăcia, ci "domnia". Ne-am "domnit" prea tare şi - dacă nu avem conexiune acasă - nu mergem la Internet-café ca să ne facem corespondenţa sau să navigăm pe web. Am uitat cum - pînă prin anii '80 - mergeam destui la telefoane, unde ne dădeam "întîlnire" (parcă se chema "aviz telefonic") cu interlocutori depărtaţi şi vorbeam interurban. La Barcelona şi la Amsterdam m-am folosit de nişte Internet-café-uri care erau un fel de hale cu peste o sută de clienţi, de toate vîrstele. Olandezii şi catalanii pot, că-s mai sărmani. Noi nu. Pentru a doua întrebare am făcut o mică cercetare. Întîi am (re)