Revista 22 a publicat de curînd un interviu luat de Radu Călin Cristea Irinei Nicolau în decembrie 1999, pentru Radio Europa Liberă. Irina spunea la sfîrşitul interviului ceva despre natura darului în societăţile tradiţionale (ori, mai bine zis, în tipul de ordine tradiţional care, cîteodată, e destul de viguros şi de adaptabil pentru a supravieţui prin intermediul formelor modernităţii, ba chiar ale tranziţiei). Ea menţiona o expresie întîlnită în Bihor, rostită atunci cînd cineva primeşte un dar: "Mulţumesc pînă oi întoarce". Ţinînd seama de acest răspuns, ca şi de cercetările etnologilor, darul - tocmai fiindcă este dar, tocmai fiindcă este generozitate - creează, pentru primitor, o obligaţie şi o responsabilitate. Darul este expresie a mărinimiei celui ce dăruieşte ori dă asistenţă altuia şi e, în acelaşi timp, schimb: însă e un schimb sub regimul libertăţii; e şi un schimb sub regimul solidarităţii. Pentru antropologi, se ştie, darul este unul dintre subiectele de predilecţie. În Dicţionarul de etnologie şi antropologie coordonat de Pierre Bonte şi Michel Izard, L. Racine, rezumînd temele ce reies din studiile asupra "schimbului" (de daruri, diferit de schimbul de tip comercial), menţionează reciprocitatea ca pe un criteriu de clasificare, alături de distanţa socială între parteneri. Sînt autori care propun, în funcţie de acest criteriu, trei trepte ale schimbului. Pe măsură ce reciprocitatea slăbeşte ("reciprocitate generalizată", "reciprocitate echilibrată", "reciprocitate negativă"), iar distanţa socială între parteneri se accentuează, darul trece de la condiţia sa proprie către condiţia de obiect aprig negociat, iar valoarea lui simbolică păleşte în beneficiul unei evaluări de tip cantitativ. C.A. Gregory (Gifts and Commodities, 1982), citat aici, caracteriza astfel deosebirea între comerţ şi dar: "schimbul comercial stabileşte un raport cantitativ în