Cînd am văzut că vrăjitoarea Aurelia şi-a făcut site mi-am adus aminte cum am auzit prima dată de Internet, dintr-o revistă. Asta se întîmpla într-o epocă personală care îmi pare antică, dar în realitate e foarte apropiată. Probabil că autorul articolului era un fan înrăit al SF-ului, vorbea de parcă găsise răspunsul: "gata, s-a terminat, a venit epoca luminoasă". Pe scurt, era vorba că prin această invenţie lumea ia o altă formă, umanitatea iraţională din cauza opacităţii şi inculturii se va educa rapid, de la Internet pînă la teleportare mai este un pas insignifiant, lumea aceea din Star Trek, luminoasă, raţională, cu oamenii devenită cea mai civilizată specie este după colţ. M-am gîndit o zi întreagă la asta. Mă mira faptul că s-au apucat de capul lor să construiască o nouă lume, nu-mi ceruseră părerea. Din acea zi şi pînă la vrăjitoarea Aurelia cea cu site a trecut ceva timp şi multe ore de stat în reţea. Ce căuta Aurelia în Star Trek? Auzi întrebare. În definitiv, ea şi clienţii ei sînt o parte a acestei lumi, ce credeam că se va întîmpla cu ei? Internetul nu a creat o lume mai bună, doar o lume mai uşoară, mai plăcută. Ca şi trenul la vremea lui, i-a ajutat pe oameni să se găsească mai uşor: pe deştepţi cu deştepţii, pe proşti cu proştii, pe vrăjitoare cu clienţii lor. Nu înţeleg frica pe care o manifestă unii faţă de Internet. Va distruge cultura, va crea alienaţi, va risipi comunitatea. Cultură şi comunitate care pînă acum au funcţionat perfect, iar umanitatea nu mai poate de bine. Dacă ai timp să baţi cîmpul virtual, nu vezi nici o deosebire faţă de lumea reală. Adolescenţii balivernează verzi şi uscate, adică "chat-uiesc", rasiştii se sfătuiesc între ei cum să scape de ţigani, nişte români ciudaţi se luptă în lumea electronică cu nişte ciudaţi de la Budapesta pentru o Transilvanie reală, Fidel Castro lansează declaraţii şi declamaţii despre continuar