Povestea teiului. - Cu legendarul tei al lui Eminescu s-a petrecut un miracol dumnezeiesc. Tocmai cand se pregatea pentru moarte, din trunchiul uscat au izbucnit radacini tinere. Simbol al unei mistuitoare iubiri, teiul de pe Copou se pregateste sa-si mai reverse florile peste ea -. Prohodul unui gen...
Povestea teiului
- Cu legendarul tei al lui Eminescu s-a petrecut un miracol dumnezeiesc. Tocmai cand se pregatea pentru moarte, din trunchiul uscat au izbucnit radacini tinere. Simbol al unei mistuitoare iubiri, teiul de pe Copou se pregateste sa-si mai reverse florile peste ea -
Prohodul unui geniu
Uneori, in zile insorite de sarbatoare, spre fereastra mea razbat glasuri de alamuri si de fanfara. Ma socot norocos sa locuiesc in Iasi, chiar vizavi de frumoasa Gradina a Copoului, sa pot iesi in fiecare zi din casa si sa n-am de mers decat cativa pasi pana la intrarea in parcul cu alei racoroase, insotite de rauri de flori, pana la umbra tamaduitoare a teilor rotati, pana la Teiul lui Eminescu. Dar, intr-o amiaza torida de iunie, din parcul secular nu s-au mai auzit valsuri. Un bocet prelung, de prohod, se legana incet din departari, urmat de un altul si un altul, ore intregi, fara incetare... "Inmormantare in parc?", m-am mirat si am coborat scarile. Gradina era aproape pustie. Aceiasi cativa barbati carunti rasfoind gazete, copii zburdalnici supravegheati de bunicute inarmate cu ochelari si andrele, vechiul fotograf picotind in scaunul sau pliant. Doar o fanfara si un preot sunt acolo, la capatul aleii maiestuoase, langa Teiul Sfant. Fanfara ii canta Teiului. Ii canta de jale, cum ai canta unui om. Iar teiul, asemeni unui batran linistit, cu ramurile noduroase sprijinite in carjele lui de metal, pare ca-si inchina coroana de frunze spre muzicanti, pana aproape de pamant, pentru a auzi mai bine... Preotul ingenuncheaza la
