Cititi povestea dramatica a unei femei obisnuite care a fost pe punctul de a-si pierde sotul, casa si copilul datorita alcoolului: cum a inceput, cum nu si-a dat seama ca a depasit masura, cum a devastat-o alcoolul si cum a reusit sa lupte si sa-si invinga patima. "Ajunsesem sa blochez liftul intre etaje ca sa pot bea. Imi scoteam sticla cu votca din poseta si dadeam 200 de tarie peste cap fara sa ii simt macar gustul. Aveam doar senzatia ca imi potolesc pentru moment arsita ce imi frigea gitul de parca as fi fost undeva in desert", povesteste o tinara femeie despre perioada in care ajunsese sa bea alcool fara sa mai aiba limite. De profesie casiera, Mariana C., din Iasi, marturiseste, dupa 4 ani de lupta cu alcoolismul, ca ajunsese sa bea inconstient, aproape fara sa isi de-a seama. "Inainte de a incepe sa beau serios nu am avut nici un necaz, ori problema deosebita acasa care sa imi justifice cumva apetitul pentru bautura. E o mare minciuna, cred eu, sa spui ca necazurile te fac sa te apuci de baut." "Mai tirziu am avut de infruntat o pierdere de sarcina, apoi un accident suferit de unicul copil, dar nu m-am mai apucat de baut. Alcoolismul e o boala, iar necazurile nu sint decit pretexte de a te lasa dominat de acest teribil viciu", spune categoric Mariana, in virsta de 39 de ani. Acum, dupa 4 ani de consiliere in cadrul grupului de "Alcoolici Anonimi" cordonat de doctorul psihiatru Octavian Driga, a invatat sa "traiasca cu un handicap", dupa cum singura marturiseste. "Din cind in cind mi se face sete, ca sa zic asa. Dupa 4-5 luni de abstinenta totala, sau chiar 8 luni de zile, beau o zi jumatate pina nu mai pot. A treia zi ma ridic si imi spun "gata". Daca as fi stiut ca de la citeva pahare in plus ajungeam aici, nu as fi pus niciodata bautura in gura. Dar acum nu mai pot da timpul inapoi", spune cu regret femeia. 600 - 800 de grame de votca pe zi Totul a inceput