Floarea. Mai intai s-a prapadit ea, Ana cea mica. Nu implinisem inca douazeci si cinci de ani si moartea ei a imprastiat deasupra mea cenusa neputintei. Saptamani intregi am dormit tinand in brate pijamaua ei de copil nevinovat. Nu m-am vindecat pana astazi si au trecut de-atunci mai bine de saptesp...

Floarea

Mai intai s-a prapadit ea, Ana cea mica. Nu implinisem inca douazeci si cinci de ani si moartea ei a imprastiat deasupra mea cenusa neputintei. Saptamani intregi am dormit tinand in brate pijamaua ei de copil nevinovat. Nu m-am vindecat pana astazi si au trecut de-atunci mai bine de saptesprezece ani. Acela a fost momentul in care am inceput sa imbatranesc. Au venit ceilalti copii, dar nici unul n-a mai avut mirosul acela de inger pe care l-am simtit in dimineata in care mi-a fost pusa in brate ea, primul meu copil. Au trecut anii. Intr-o seara de noiembrie, un telefon m-a anuntat, ca dintr-o alta lume, ca el, barbatul meu, nu mai este. Cum sa descriu neputinta de atunci? Durerea care tasnea zile de-a randul prin toti porii, prin toate fibrele... Dupa cateva luni, mi-am cumparat o floare. Ghiveciul n-avea nimic spectaculos, dar floarea mi s-a parut apropiata, cunoscuta din momentul in care am intrat in floraria aceea de cartier. Acasa am pus-o intr-un ghiveci mai mare si-am asezat-o la geamul dormitorului meu. O vreme nu s-a intamplat nimic, parea ca asteapta ceva, statea cuminte in coltul ei, o salutam dimineata si-mi beam cafeaua langa ea, urmarindu-i frunzele delicate si tulpina firava. In lumina soarelui, se vedeau toate nervurile intr-o increngatura a carei perfectiune ma uimea de fiecare data. De multe ori, in timpul zilei, imi lasam la o parte alte treburi si ma duceam s-o vad. Parca ma chema.ÊIntr-o dimineata, am descoperit ca mugurul unei frunze e gata sa se desfaca. In cateva zile au aparut si altele. Floarea mea parca inviase.