In urma cu citeva luni, la Teatrul Odeon avea loc un spectacol-lectura cu textul lui Stefan Caraman Morti si vii, de al carui succes directia se indoia. Dar participarea, reactiile publicului, intrebarile pe care spectatorii le-au pus, timp de doua ore, dupa ultima replica au fost hotaritoare: spectacolul, in regia Anei Margineanu, a intrat foarte curind in repetitii. Regizoarea s-a lasat captivata de „amestecul de violenta si poezie din text, de cele doua realitati ale sale, una veridica si una imaginara, de modul in care ele se interfereaza, cel mai sinistru act sexual, violul, devenind in fantasma nunta cea mai inocenta, in timp ce actul necrofil e privit de catre personaj ca o frumoasa poveste de dragoste“. Acestea sint motivele pentru care regizoarea nu intentioneaza o montare tragica, ci mai degraba o comedie neagra, cu scene de musichall, cu replici vii, socante, dar, pe de alta parte, pline de umor. Ana Margineanu nu isi propune nicidecum sa indulceasca violenta limbajului si a situatiilor din text, ci sa o contrapuncteze cu un plan idilic pentru care muzicalul, in opinia sa, ar fi cea mai buna expresie.
Pentru ca spectacolul sa fie cit mai adevarat, regizoarea si scenograful Cosmin Ardeleanu au inceput lucrul printr-o excursie de documentare la citeva morgi, „ca sa vedem cum este realitatea acolo, nu sa o copiem, sa o aducem exact pe scena, ci sa observam ce senzatii ne transmit si apoi sa le transpunem in altceva, mult mai curat, mai aerisit, mai modern“ (Ana Margineanu). Si, cu toate ca fiecare morga le-a spus ceva diferit, cei doi au ales trasatura comuna: senzatia de loc complet inchis. „Desi nu e un spatiu in care toata lumea sa fi intrat macar o data, cind esti acolo ai impresia ca ai mai fost, nu te mira nimic. Dupa aceasta documentare, am notat sentimentele pe care ni le-a transmis spatiul si pe care trebuia, implicit, sa le transmita de
