Iepurii nu mor e un roman în care lumea sovietică văzută prin ochii unui copil amestecă absurdul (de tip suprarealist) cu un soi de radiografie a lumii şcolii şi a satului socialist făcută cu pretenţiile romanului-frescă (descrieri cît mai fidele ale anormalităţii, de fapt).

Pasaje poetice şi dialoguri absurde însoţesc firesc o lume care pierduse simţul realităţii. Lenin discută cu diferite personaje, îşi leagă un iepure mort sub bărbie: "tăiam copacii cu toporul şi-i aranjam frumos. Stăteau pe mese ca pîinea. Să mănînce copiii americani. în iarbă am găsit ceva alb şi întins. Un iepure mort cu schije în cap. Vladimir Ilici şi l-a pus în cap: "priviţi ce schije am în cap, sunt schije capitaliste!""; "virus benign, cu ochi de viorea, de ce să dăm cu puşca după fluturi? Mai bine radem porcul cu lanterna, căci luminează cerul înstelat. Şi drumul omului beat, cînd întunericul îi pune cărăbuşi stelari în ochi. Să-i dăm un smoc de păr descreierat în crăpătura lui de la măsea".

Discursul comunist este la fel de absurd: "noi avem şcoala gratuită şi caiete bune, dar copiii din ţările capitaliste plătesc pentru şcoală şi mulţi copii nu pot să înveţe, pentru că părinţii lor sînt săraci. ş�ţ Nu este ca la noi cînd te trezeşti dimineaţa şi mama îţi dă bucăţi de pîine cu unt şi dulceaţă, şi cu ceai cu zahăr. Copiii americani nu văd niciodată zahăr. Ei lucrează la burghez ziua întreagă şi în loc de răsplată sînt bătuţi cu biciul şi ţinuţi în subsol"; "să fie cerul plin de porumbei, albi, cum sînt gingiile pline de dinţi? - Să mănînce ideea capitalismului! Sigur este mult mai bine să creştem porumbei! Aceştia o să-i sperie, căci îşi fac cuib în căştile soldaţilor, să le intre puf în ochi!"

Cartea însă nu este numai o colecţie de monştri, pasajele de genul celor citate sînt departe de a fi gratuite. în lumea care şi-a pierdut fundamentele, se văd semnele bol