(Continuare din numărul trecut)

Răzvrătire graţioasă

Nu numai în Flori de câmp, dar şi în celelalte volume de versuri publicate de Ovidiu Genaru în deceniul nouă se face remarcat spiritul ludic, asociat inteligent cu gravitatea atitudinii. în mod paradoxal, acum, în anii deplinei maturităţi, poetul se "joacă" mai mult decât în tinereţe. El se simte mai liber, datorită, probabil, siguranţei la care a ajuns între timp, experimentând diverse moduri de a scrie poezie. în Poeme rapide, 1983, sunt parodiate, fugitiv, unele stiluri şi anume cele imediat recognoscibile (biblic, administrativ, familiar etc.), se fac referiri la scriitori celebri (Homer, Cehov), se trece pe neaşteptate de la un regim lingvistic livresc la unul al oralităţii. Şi se strecoară, bineînţeles, aluzii la statul poliţienesc, delicate, uşoare; poetul gâdilă regimul comunist cu pana, pe la nas, ca să-l facă - supremă răzbunare - să strănute. Iată un poem de acest fel, intitulat Anchetarea unei lacrimi:

"I s-a cerut să se legitimeze: nu avea acte/ A fost întrebată cu ce a greşit şi ea a ridicat din umeri/ "Recunoaşte că trăieşti în concubinaj cu diverşi indivizi" a zbierat acuzarea/ "Provii din râs sau din plâns?"/ "Nu-mi cunosc părinţii" a răspuns lacrima/ şi grefierul a notat în procesul verbal: origine dubioasă/ "înnoptezi în cartierele oraşului nostru şi nu/ eşti înregistrată în cartea de imobil" a spus procurorul/ "Prezenţa dumitale tulbură viziunea reală/ şi produce igrasie umană"" a adăugat judecătorul/ "Lacrima Lacrima şi mai cum?"/ "Nu sunt căsătorită" a răspuns modest lacrima "Sunt disponibilă..."/ "E o târfă şi o stricată" s-a auzit murmurul sălii/ "să recunoască deschis ce caută printre noi"/ "Păstraţi linişte a ordonat clopoţelul"/ "Numeşte-ţi unu doi trei martori" o îndemnă avocatul/ "Nu vreau să mă apăr sunt nevinovată" a răspuns lacrima/ "Dacă