În biografia marilor noştri actori şi regizori nu se poate să nu găsim momentul T.T. Adică, acela al Teatrului Tineretului. Dincolo de istoria care a reţinut în dosarele ei secvenţe importante din cele patruzeci de stagiuni desfăşurate la Piatra, există o memorie sentimentală a locului pe care încă o mai alimentează, cu farmec, poveştile, legendele, amintirile celor care au poposit acolo. Dacă lenea nu ar fi atît de mare şi esenţa ei atît de tare şi am putea să-i venim de hac, atunci ar trebui scrisă o carte despre T.T. aşa cum l-au văzut şi îl văd Andrei Şerban, David Esrig, Radu Penciulescu, Cătălina Buzoianu, Silviu Purcărete, Alexandru Dabija, Alexandru Darie, Alexandru Tocilescu (cîţi de Alexandru!), dar şi Horaţiu Mălăele, Coca Bloos, Oana Pellea, Maia Morgenstern, Carmen Galin, Ana Ciontea, Paul Chiribuţă, Mitică Popescu, Valentin Uritescu... Doamne, o listă mare, ce pare că nu are sfîrşit! Mai sînt încă nume importante care se leagă şi sînt legate de Piatra-Neamţ, locul minunat, şi în afara legilor de atunci, în care energii speciale şi clocotitoare se întîlneau, îşi amestecau esenţele în diferite trupe, distribuţii, spectacole, iar repetiţiile au însemnat suspendarea într-o stare de graţie, greu de priceput pentru ochii străini şi cu atît mai de neînţeles astăzi. Teatrul a fost spaţiul major al unor existenţe artistice majore.

În 1998 s-au împlinit patruzeci de ani de la înfiinţare, un timp care se învîrteşte turbionar în jurul cuvîntului "incredibil". Corneliu Dan-Borcia, ultimul mohican şi cel din urmă director, deocamdată, credibil, a scos o carte în care sînt strînse, cronologic, stagiunile din 1958 pînă în 1998, cu fişe complete. Un instrument simplu, dar util oricui interesat să cerceteze sau să consulte istoria teatrului, concentrată în date şi nu în comentarii. Anul acesta a apărut şi o carte de autor: Cristian Livescu şi Ascuns într-o l