Parcă mai întristătoare chiar decît catastrofele de la concursul de titularizare pe post din învăţămînt e uimirea d-nei Ecaterina Andronescu, ministru. Ceea ce ştie şi portarul de la Ministerul Educaţiei, că în învăţămînt s-au oploşit nenumăraţi oameni care nu ştiu care nici pentru ei, necum să-i mai înveţe şi pe alţii e prilej de mirare maximă pentru d-na ministru.

Dacă s-ar face şi un concurs pentru verificarea titularilor - cinstit şi cu un grad mediu de dificultate - uimirea d-nei Andronescu ar creşte pînă la stupefacţie. Mustesc şcolile de dascăli titulari faţă de care dl Vucea (personajul lui Delavrancea) e un geniu pedagogic. Inspectoratele sînt şi ele grele de impostori vinovaţi de titularizarea unor săraci cu duhul sau a unor ignoranţi periculoşi.

(Am scris, mai mult, un microscop despre manualul de "română" al unui anume inspector Marin Iancu. Sînt convins că inspectorul Iancu e şi acum inspector, iar manualul său zburdă fericit prin licee, zăpăcind elevii sau provocîndu-le indigestii intelectuale cronice. Ba nu m-aş mira dacă dl Marin Iancu m-ar da în judecată pentru că i-am prejudiciat şi îi prejudiciez imaginea.)

Sîntem o ţară liberă în care şi un bou se poate înscrie la doctorat cu şanse mari de reuşită. Totul e să se înscrie. Profesorul care nu vrea să mai fie sîcîit de examene de grad îi trage un doctorat cu cine ştie ce îndrumător care are dificultăţi cu ortografia şi se lipeşte de vreo comisie de universitari semialfabetizaţi în domeniul lor. Dacă îi spui ceva unui asemenea produs doctoral, îţi dă cu patalamaua peste ochi şi te pune să-i ceri scuze că ţi-a luat vederea.

Dar exemenele de grad! Ce odisee a plocoanelor!! Dacă ar avea doar un pic de curiozitate, d-na Andronescu ar putea afla cît mai costă, în dolari, un examen de grad sau la cît a ajuns în euro.

Ceea ce mă necăjeşte în istorioara asta e că ea îi