Saptamana trecuta am gasit, intr-un colt de gazeta, o stire demna de Anul Caragiale. Un om de la tara - sa-i spunem Ghita - trebuia musai sa vorbeasca la telefon. Pentru un taifas la distanta e nevoie de doua conditii minime: sa ai telefon si un numar la care sa poti apela. Ghita le intrunea pe amandoua: avea telefon si stia cu precizie pe cine sa sune. Si inca nu orice fel de telefon, ci unul mobil: adica de-ala cu care poti sa te fatai unde vrei cu el la ureche, fara riscul ca o sa te spanzuri de firul agregatului electrocasnic. Poti, adica, sa-ti mulgi vaca in timp ce socializezi la mobil, ba chiar sa faci si teleconferinta cu ea, daca interlocutorul tau doreste sa-i auda glasciorul ori sa o puna la curent in privinta aditivilor alimentari admisi de legislatia actuala. Pentru un taifas la mobil, insa, mai e nevoie de o conditie: sa ai semnal. Ghita nu si-a prea batut capul cu povestea asta: a inteles doar ca, spre deosebire de telefonia fixa, care-ti umple casa de cabluri si paraziti, aia mobila umbla cu fire invizibile, pentru ca le spanzura undeva, prin vazduh, cu niste carlige care, in engleza, se numesc sateliti. In ziua cu pricina, Ghita se trezise cu fata la celular: trebuia musai sa faca o teleconferinta cu Vasea, sa afle ultimele cotatii la bursa de dobitoace. Sa-si vanda vaca acum sau sa o treaca, mai intai, pe euro doi? A apucat telefonul si a tastat numarul lui Vasile. Insa, in locul vocii tabacite de mahoarca, auzi o fandosita care il informa, gangurind, ca, "pentru moment, Vasile nu poate fi contactat". Ghita fu atat de uimit incat inchise repede telefonul. "Ia uite, pezevenghiul, si-a tras secretara". Apoi, amuzat de propria-i sperietura, forma iarasi numarul, hotarat sa o ia nitel la intors pe angajata lui Vasea. Don`soara, insa, il anunta, sec, ca Vasile, probabil, nu se afla in aria de acoperire, apoi ii tranti telefonul in nas. "O fi la buda", in