convorbire cu Edurne URIARTE

Într-un articol vorbiţi despre intelectuali ca despre cei care trebuie să-şi asume conducerea într-o democraţie bazată pe drepturi universale. Supremaţia lor a fost, însă, contestată adesea, s-a vorbit despre "trădarea intelectualilor". Cum alegem între intelectuali şi intelectuali? Adevărul e că toate reflecţiile mele pe această temă s-au axat în jurul unei problema centrale în Spania de azi, problema terorismului. Nu trebuie să uităm, în acest context, că Spania este o ţară cu totul democratizată, integrată în Uniunea Europeană şi care a cunoscut în ultimii ani un mare avînt economic. Cu toate acestea, există, în mijlocul Europei un grup terorist care ucide, care îi extermină exact pe democraţii ce li se opun. Naţionalismul ETA este un extremism fanatic ce se raliază în Spania unui naţionalism etnic destul de îngrijorător, care ridică o a doua problemă, evidentă mai ales în Ţara Bascilor, zona de unde eu vin. În acest context, în Spania ultimilor ani, rolul intelectualilor a fost extrem de important. Poate în democraţiile normalizate, aşezate, stabile, rolul lor nu este decisiv şi pentru că ideea de angajament personal care a fost una dintre constantele secolului al XX-lea s-a pierdut sau a fost compromisă. Marile obiective, marile idei nu mai au aceeaşi importanţă. Nu mai ai pentru ce să lupţi. În Spania zilelor noastre, însă, a lupta pentru libertatea de exprimare, cu riscul propriei vieţi, a redevenit, din păcate, esenţial. ETA nu omoară doar poliţişti, militari de carieră, oameni politici, judecători, dar şi jurnalişti şi intelectuali. De aceea ideea de angajament este foarte importantă, iar intelectualii spanioli, nu doar cei basci, care s-au angajat, oricît de desuet sună acest cuvînt azi, în apărarea libertăţii o fac riscîndu-şi în fiecare moment viaţa. Dar, dacă observaţi ce se întîmplă în Europa, veţi vedea că în ul