Cît mai plăcuta prezentare

a unui program oficial În perioada 11-14 iulie m-am nimerit printre cei cîţiva jurnalişti invitaţi să facă o vizită centrelor de tineret proaspăt deschise de Ministerul Tineretului şi Sportului în Braşov, Slobozia şi Constanţa. Chiar şi fără Feteştiul zburat de pe harta miniturului din motive care ţin de ritmul lucrărilor, numărul total al celor deschise pînă în prezent se ridică la 12. Vrîndu-se locuri de folosnică zăbavă şi plăcută trudă pentru elevii şi studenţii din toată ţara, centrele au drept sarcină să se răspîndească pretutindeni şi, cîştigînd inima comunităţilor locale, cheia întregului program de altfel, să pună la dispoziţia tinerilor informaţii, consultanţă şi consiliere în domeniul formării profesionale, al orientării pe piaţa muncii, al constituirii de organizaţii şi asociaţii şi, ceva interesant, al vieţii practice din care se iţesc de multe ori dificultăţi legate de obţinerea de credite pentru cumpărarea de bunuri şi locuinţe, de începerea unei afaceri, de utilizarea cărţilor de credit. În plus ele trebuie să deruleze activităţi turistice şi de petrecere a timpului liber şi cursuri de cele mai diferite tipuri: informatică, limbi străine, artă meşteşugărească, toate adaptate cerinţelor locale. Cam scorţos în versiunea lui scrisă, planul se arată mai seducător în varianta povestită şi rîvnită de responsabilii lui, care vorbesc despre cît de important este, înainte de orice, să-i aduci pe oameni laolaltă, într-un cadru informal, cu mobilier... mobil, adaptabil doar rigorii spontaneităţii celor de faţă şi celei a flexibilităţii ideilor... Ca potrivit început pentru cele de mai sus. Şi cam acesta este momentul în care îmi vine să spun "Oh, do not ask What is it?/ Let us go and make our visit." O vizită care va aduce uneori tare mult a vacanţă. Va lipsi, altfel spus, din ea, caracterul foarte oficial pe care nu îl