Născut în anii '60-'70 ca expresie a identităţii afro-americanilor din ghetto-urile newyorkeze, Hip-Hop-ul s-a răspîndit cu repeziciune în rîndul tinerilor din lume în variatele sale componente cum ar fi rap-ul, breakdancing, D.J.-ing sau graffiti. Primele succese ale Hip-Hop-ului în afara publicului său tradiţonal s-au înregistrat în rîndul tinerilor albi din suburbiile americane, pentru ca astăzi să putem vorbi de Hip-Hop din Europa (de Vest sau Est) pînă în China, Pakistan, Africa sau America Latină. În Statele Unite marele succes comercial al Hip-Hop-ului a adus variaţii importante în tematica textelor: în perioada de început ele erau axate pe experienţa ghetoului, cu accente politice şi sociale, pentru ca mai tîrziu să apară texte mai puţin angajate, construite pe trei teme importante - violenţa, drogurile şi sexul. În noile texte se vorbeşte despre distracţie şi fantasme gangstereşti din care "eroul" rapper iese, inevitabil, învingător. Pe criterii geografice, acest nou curent a fost numit "Coasta de Vest" (West Coast), iar păstrătorii tematicii iniţiale sînt numiţi "Coasta de Est" (East Coast). Dincolo de Statele Unite, definirea Hip-Hop-ului ca modalitate de afirmare a identităţii sau de protest al unui grup rasial defavorizat şi segregat rezistă numai în cîteva cazuri. Dintre acestea, cele mai cunoscute fiind Franţa (a doua după Statele Unite în topul producţiei de rap) unde Hip-Hop-ul a fost adoptat de grupurile de culoare şi de origine arabă, Germania, în ghetourile emigranţilor turci, şi teritoriile palestiniene. În celelalte părţi ale lumii, Hip-Hop-ul s-a impus ca mod de exprimare al tinerilor în general - a problemelor cu care se confruntă sau de care sînt preocupaţi. Astfel, putem întîlni rapperi italieni ce militează pentru anularea datoriilor externe ale lumii a treia sau rezolvarea conflictului din Kosovo, "blokersi" (băieţii din blocuri) p