"S înt din Colentina. Aici nu poţi să dai un cap în gură fără să nu te audă tot Bucureştiul. Aseară, duminică, pe la ora 4 după masa adormisem puţin lîngă Mac şi au venit trei ţigănuşi să mă fure. Nu se mai poate ieşi în stradă. Am dormit şi în Călăraşi, şi în toate cartierele de Bucureşti adevărate, dar ca aici... ţiganii vroiau să mă ridice de jos şi să mă bage într-o scară de bloc ca să mă fure. Ce aveam în buzunare? Multe lucruri necesare unui om, o viaţă. Luasem din tîrg nişte şuruburi necesare unor ţevi, dar nu ştiu ce să fac la ţevi, iar de la o gogoşerie am luat doi covrigi, dar erau tari. De ce să mă fure? Era un respect de vîrstă pe la 12 ani, cînd eram pe la început, acum te ia şi te bagă la bloc ca să te omoare, dar de ce să mă fure, la ce le trebuia la ei nişte şuruburi de ţevi şi nişte covrigi? De ce să mă omoare? Dacă mă întreba, eu ziceam că vreau sau nu vreau, dar nu mă luau prin somn, că eşti mort în somn, nu te poţi apăra. De ce lucru' ăsta? Nu era laşitatea. Era o furăciune pe cînd era omu' plecat
de acasă, sau era în altă cameră dormind, dar nu furai de la el din pijama, sau de sub pernă, nu te apropiai că te penaliza regele hoţilor, că hoţii nu omoară, că superi pe cei din puşcării. Nu pot să cred ce mi s-a întîmplat... e prea mult, am şi eu o vîrstă. Fac un apel şi pe această cale că îi bag în aia mă-sii pe hoţii care m-au vrut să mă fure sîmbătă sau vineri. Mi s-au luat minţile, că nu mai mă văd în siguranţă în stradă. Vreau să mă internez la balamuc ca să nu mă fure în somn. Vreau să scriu o carte despre cum se fura pe vremuri... am 10 ani de pîrnaie, din cei 69 de ani de viaţă. Cît am mîncat eu din furat nu ştie nimeni, mă înţelegi? De cîte ori m-au prins, nu m-a prins pe foame, ci că luam pentru alţii. Avea nevoie unu' că nu avea nu ştiu ce timbru, am luat timbru de la unu' care avea. Era specialist în opere. Nu făceam altceva. Am
